Editorial de Simona Catrina: Mâncare și păcate de post

Mă uit mereu la unii dintre aceşti trăncănitori plini de pilde şi de învăţături biblice preluate prin viu grai. Majoritatea, din câte-i cunosc, sunt un ciorchine de cusururi, care sforăie bine-mersi pe ei ca puricii-n blana câinelui.
Când intră în post, aceşti oameni, care cred că e suficient să te îndopi şapte săptămâni cu fasole şi măsline ca să-I faci Domnului pe plac, încep să-ţi numere dumicaţii, dojenindu-te-n gândul lor că nu le urmezi exemplul. În restul anului, crapă-n ei tot ce prind şi beau până-i dă chelnerul afară cu mopul.
Dar în post, eheei, e altceva, beau ei şi mai pe ascuns, că aşa se cade. Plus că, dacă nu-i mai văd vecinii mangă, poate cine ştie, nu-i vede nici Dumnezeu, poate El stă cu ochii-n televizor, imposibil să n-aibă aşa ceva în Ceruri…
Măcar atâta merită, după ce Şi-a jertfit Fiul pentru noi, să capete nişte aparatură electronică de ultimă generaţie, prin care să supravegheze Slujba de Înviere de la Vatican. Aşa, vasăzică în Postul Mare suntem cu toţii mai buni, mai drepţi, dar şi mai atenţi la prostiile altora.
Că acum, dacă ne mai şi lăsăm de băut, chiar că nu mai avem ochi decât pentru găunoşeniile celorlalţi. Pe de altă parte, coada la cabinetele unde se fac întreruperi de sarcină n-a prea scăzut în Post, din câte am auzit.
O prietenă, medic ginecolog, care refuză să efectueze astfel de operaţiuni în această perioadă, mi-a spus că a pierdut o groază de bani cu ocazia asta, dar că nu-i pare rău. Frica de Dumnezeu a fost mai puternică, îi clănţăneau dinţii ca pantofii de step-dance numai la gândul că o vede Cel de Sus cu Biblia-ntr-o mână şi seringa cu anestezic în alta.
Clientele uşuite delicat către alţi medici – mai puţin evlavioşi – şi-a luat poşetele de-o aripă şi-au tuns-o către ăia, ca să nu intre în Săptămâna Mare gravide.
Mulţi copii s-au născut în ţara asta nu numai pentru că Ceauşescu îşi construia tacticos masele de puişori care să-l ovaţioneze. S-au născut şi din cauze care ţin de teama de divinitate. Mai ştiu unii care spun că bârfa nu e un păcat aşa de mare, că şi o broască ar bârfi, dacă ar putea.
Astfel că dau toată ziua peste persoane care mănâncă fasole cu ridichi şi, între doi dumicaţi, fac inventarul tuturor amicilor care au un ciorchine de bube-n comportament.
Evident, majoritatea bârfitorilor sunt, la rândul lor, specialişti în săvârşirea păcatelor. Dar ei cred că Dumnezeu lucrează ca poliţia: cine ajunge primul la ghişeu şi-l pârăşte pe celălalt scapă de pedeapsă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE