Editorial de Simona Catrina | Rapiţa, această locomotivă a căilor greblate române

Ce să faci, mă, frate? Televiziune, după buget, mică. E drept, mărimea nu contează, dar când atâta suflare plăteşte abonament, parcă e ciudat să ţinem în grilă, de atâta amar de ani, o emisiune la care nu se mai uită nici dr… ăăă, nici ţăranul românesc, ca să zicem aşa. Dar ce voiam să spun? Aaa, deci acest om-orchestră s-a năpustit pe un câmp de rapiţă, unde a dat peste un întreprinzător – sau cum le zice acum ăstora care toacă bani europeni cultivând glia neaoşă.

Acela (adică domnul afacerist) ne-a luminat minţile cu veioza glagoriei sale. Cică: “Rapiţa este pentru agricultură ceea ce este locomotiva pentru tren!”. Profund ca un Cicero mai mic. Cu alte cuvinte, rapiţa opreşte în toate staţiile şi haltele. Persoanele care au condus pe călători la tren sunt rugate să coboare din tulpini. Suntem specialişti în afaceri care mai supravieţuiesc numai datorită aparatelor de reanimare.

CFR scârţâie şi schelălăie pe linia moartă, oţelăriile sunt în şoc septic, spitalele gândăcesc, microbesc şi bactericesc, românii (nu) muncesc, guvernanţii (nu) îi plătesc, toată lumea râde, cântă şi dansează. Colac peste business, nici rapiţa nu mai e ce-a fost, vasăzică. Locuiesc în Bucureşti (aplauze). Asta e, nu mi-a plăcut cartea, n-am buchisit decât un pârlit de masterat, mi-a fost lene să mă apuc şi de doctorat.

Recomandări

Medicul Tironică Onu, condamnat să plătească sute de mii de euro unei paciente pe care a nenorocit-o pe viață. Este judecat și pentru că a cerut să fie aruncat la gunoi un bebeluș viu, născut prematur

Prin urmare, înfrunt zilnic balaurii citadini, pentru că m-a mâncat spinarea să mă întorc în ţară, deşi sunt şi cetăţean străin. Ştiu, sună de parcă m-aş lăuda, însă nu sunt mândră, vă rog să mă credeţi. Ne pasc alegerile locale şi suntem deja cu părul măciucă, nu ştim pe cine să trântim ştampila. E greu să mă decid, deoarece deocamdată n-am primit nici un căcăţiş electoral, de la nici un candidat.

Aşteptam şi eu nişte sarsanale cu făină, zahăr, mălai şi ulei de floarea cât de cât a soarelui. Sau un tricou de bumbac sută la sută, plus 75 la sută acryl (paradoxul angrourilor). Sau umbrelă cu sigla cui o fi, deşi nu ştiu la ce-mi trebuie, că la mine, în Drumul Taberei, n-a mai plouat de pe vremea lui Gheorghiu- Dej. În concluzie, ţara arde, iar noi coafăm rapiţa, deşi nimeni nu mai ştie ce e aia. Dacă se face mâine un sondaj, va reieşi că 80% din românime crede că rapiţa e o femeie de moravuri uşoare.

Urmărește-ne pe Google News