Editorial | Pacoste la prima vedere, cine ar fi crezut?

Mătuşile enervante nu le mai caută fetelor bătrâne câte un bărbat răscopt, burlac bocnă. Când a apărut internetul, printre primele site- uri care s-au lăbărţat au fost astea de anunţuri matrimoniale.
Probabil avem doi ochi stângi. De la cântăreţul Ilie Micolov încoace (“Dragoste la prima vedere, cine ar fi crezuuuut?”), nimeni n-a mai dat lovitura la prima întâlnire. Aşa s-ar explica faptul că, în anunţuri, semnatarii sunt nişte prăjituri cu moţ roz bombon, iar în realitate sunt nişte fursecuri crăpăcioase. În fotografii arătăm mai grăsani decât suntem. În paranteză fie spus, pe inepţia asta se bazează mulţi, când se văd expandaţi prin poze. Abia în ziua când încearcă să intre într-o pereche de nădragi, în cabina de probă, îşi dau seama că ei şi tractoarele poartă acelaşi număr la blugi.
Am cunoscut întâmplător o tipă care se lamenta că nu-şi găseşte şi ea un bărbat. În schimb, se pare că găsea frigiderul imediat, fie el şi pitit într-un crater de vulcan. Burlaca avea o siluetă de invidiat – în sensul că toată lumea o invidia că stă pe două scaune deodată, în autobuz. Anunţul ei pe internet suna aşa: “Doamnă, vârstă medie, deşteaptă, cu trup clasic, bună gospodină, fără vicii, doresc să cunosc un domn în vederea căsătoriei”. S-o luăm sistematic. Cu vârsta asta medie am o problemă. Avea 62 de ani. Probabil era sigură că nu crapă înainte să împlinească 125 sau aşa ceva. A mai zis “deşteaptă”. E drept, cel puţin când nu era beată, nu-i încurca prea des între ei pe Cezar, Camil, Dan şi Gică Petrescu. “Trup clasic” înseamnă, evident, că nu e trup modern. Deci are 99 de kile, ca în picturile lui Fernando Botero, artistul columbian obsedat de colacii de pe burţile femeilor. Bună gospodină? Am fost martor ocular la un act de cruzime: din trei ouă pe care le-a paraşutat în tigaie, ca să le facă ochiuri, două au plesnit, astfel încât produsul finit arăta ca o tabără de stafilococi, aşa cum se văd ei la microscop. Altceva: cică nu avea vicii. Probabil credea că viciile sunt numai alea de la cocaină în sus. Fuma cincizeci de ţigări pe zi, de exemplu. Şi bărbaţii vorbesc acest dialect bizar. “Domn încă tânăr, cu ochii ca smaraldul, destul de înalt, cu simţul umorului, doresc cunoştinţă doamnă cu calităţi asemănătoare”. “Încă tânăr” înseamnă că, dacă e asfaltul drept, poate să-şi mişte cracii şi fără baston. Ochii sunt ca smaraldul, desigur, în sensul că nu vede mai nimic cu ei. “Destul de înalt” înseamnă că ajunge să bage cheia în broască fără să-l ridice nimeni cu cricul. Iar prin simţul umorului înţelege că îi place atât de mult de Ţociu şi Palade, încât ultima dată când i-a urmărit prin tot oraşul, ăia au chemat poliţia.
De la cântăreţul Ilie Micolov încoace (“Dragoste la prima vedere, cine ar fi crezuuuut?”), nimeni n-a mai dat lovitura la prima întâlnire. Aşa s-ar explica faptul că, în anunţuri, semnatarii sunt nişte prăjituri cu moţ roz bombon, iar în realitate sunt nişte fursecuri crăpăcioase.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE