Editorial | Să ne distrăm, să ne îndopăm și să ne enervăm în jurul mesei

Cred că aţi fost cu toţii în situaţia de a merge în vizită, la o crăpelniţă festivă, unde se adună în jurul mesei tot felul de persoane. Oricât ar ticlui gazdele distribuţia chefului, cireada de musafiri tot eterogenă va fi. La început, se trăncăneşte la grămadă, lumea încă împroaşcă politeţuri, iar multe guri sunt, din fericire, plombate cu sălămior. Pe măsură ce stomacul se umple, se goleşte capul. Sângele fuge din creier mâncând pământul, fiindcă trebuie să zdrumice batalionul de chiftele pe care l-ai parcat în burtă.

Apoi, cum spuneam, începe distracţia. În timp ce îşi sapă dinţii la rădăcină cu o scobitoare, unul dintre musafiri nechează cum că n-a mai mâncat atât de bine de când era în armată. Gazda tresare, are un fior rece în intestinul gros, că pe acolo se plasează emoţia, la acel moment. Domnul a insinuat că ea găteşte ca la cantina răcanilor? Păi nici măcar ca la popotă? Un altul îi strică instantaneu cheful unuia care, e clar, se crede perfect: “Bă, Titi, au cam pus pă burtă, bă!”. Cel vizat face gura cornet şi glăsuieşte gâjâind cum că el nu mănâncă mult, dar are (aţi ghicit) arderi proaste. Farfuria lui, care acum zece minute era cocoşată de merinde, iar acum e goală puşcă, îl contrazice dramatic.

Pe măsură ce şpriţul ajunge în toate cotloanele corpului, decibelii se adună ca găinile la ligheanul cu grăunţe. Inevitabil, începe cearta. Întotdeauna, există cineva omniscient, ca Google. Nu poţi să spui nimic, indiferent că trăncăneşti despre politică sau păduri de foioase, despre nemţi sau despre antibiotice, despre amante sau Fuego. El le ştie pe toate şi nu vrea să audă alte păreri.

La spartul petrecerii (şi al câtorva pahare nevinovate), nevestele reuşesc să-şi decupeze bărbaţii de pe scaune şi să-i ia acasă. De multe ori, e prea târziu, şnapsul s-a tolănit în creier şi, de-acolo, debitează inepţii. Şi atunci, veţi întreba de ce ne întâlnim atât de des ca să crăpăm în noi laolaltă. Simplu: pentru că, dacă nu facem asta, cică dăm în depresie şi în senzaţia de inutil. Iar o indigestie şi un scandal cu nenea Pompilică sunt cu mult mai distractive decât o viaţă cumplită, de om isteţ şi echilibrat.

Pe măsură ce şpriţul ajunge în toate cotloanele corpului, decibelii se adună ca găinile la ligheanul cu grăunţe. Inevitabil, începe cearta. Întotdeauna, există cineva omniscient. Nu poţi să spui nimic, indiferent că trăncăneşti despre politică sau păduri de foioase, despre nemţi sau despre antibiotice, despre amante sau Fuego.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE