Ei sunt oamenii cartita

Intr-o lume unde tehnologia a avansat atat de mult incat putem trai cu o inima artificiala in piept sau ne putem colecta celule stem pentru a trata boli declarate pana de curand incurabile, exista semeni de-ai nostri pentru care o casa, apa calda si electricitate sunt un lux la care nici nu indraznesc sa viseze. Sunt oamenii pentru care o paine reprezinta masa pe o zi intreaga pentru toata familia, sunt oamenii care dorm pe lemne in loc de pat si traiesc in bordeie sub pamant, unde razele soarelui nu patrund niciodata. Sunt oamenii-cartita.

Cum ajungi la marginea satului Listeava, judetul Dolj, si privesti in jur, ai impresia ca visezi, dar este crunta realitate. Cat vezi cu ochii se zaresc acoperisurile din paie si nailon ale unor bordeie sapate adanc in pamant.  Aici traiesc tiganii din localitate. Adaposturile grotesti nu au usi sau ferestre, iar oamenii dorm pe lemne sau direct pe jos. Se mai trezesc si cu vreun caine care-si face nevoile cocotat pe acoperis. Nu prea sunt barbati tineri in zona, pentru ca multe dintre tiganci sunt vaduve sau au facut copii din flori. Nu stiu cati ani au si nici cati copii au facut. Abia isi mai amintesc cum le cheama si nu cunosc alt stil de viata. ‘Am sapte copii si nu mai stiu cum ii cheama pe toti si nici cati ani au. Eu cred ca am 26 de ani, dar nu sunt sigura. Sunt vaduva si traiesc in bordeiul asta de cand ma stiu. Nu am decat un pat din scanduri in care dorm doi dintre copii, restul dormim pe jos, in tarana. Multi dintre copiii mei au plecat si vin rar pe acasa. Eu nu am muncit niciodata si primesc ajutor social 100 de lei pe luna. Sunt zile cand avem o paine sa mancam, sunt zile in care nu mancam nimic. Acum e bine, pentru ca vine vara si e mai cald. Iernile sunt nasoale rau. E frig, ne intra zapada inauntru, iar pentru ca traim sub pamant soarele nu ne incalzeste niciodata casa’, ne-a spus Florentina Marin.

Langa bordeiul ei se ridica o alta cosmelie, aproape identica. Nadia Craciun, de 27 de ani, e considerata o femeie avuta. Ea si fetita ei, Diana, de 7 ani, au spoit bojdeuca si-au improvizat un culcus din perne, au si un pat, iar copila are chiar si jucarii. Tiganca nu are nici ea barbat, dar il are langa ea pe tatal sau, Craciun Gheorghe, care ii mai da o mana de ajutor.

‘A trebuit sa aranjez casa mai bine, pentru ca anul trecut a calcat-o pe fetita mea o masina si nu mai putea dormi pe jos. Am stat cu ea in spital cateva luni si ala care a accidentat-o a scapat basma curata si nici macar nu a vrut sa-i plateasca spitalizarea. Cand ne-am intors aici, am zugravit, am facut rost de pat si chiar am facut si o bucatarie afara, unde gatesc pentru ea. Eu am crescut in pamantul asta nenorocit, dar nu vreau ca fetita mea sa pateasca la fel. Am inceput sa fac caramizi din pamant, iar pana la toamna ne vom muta intr-o casa normala. Ne mai ajuta si domnul primar cu haine si cu alimente, asa ca nu-i dracu?T asa de negru’, spune tiganca.

„M-au muscat sobolanii de fata”

Unii nu sunt norocosi ca ea. Ana Darnica, de 42 de ani, are noua copii, dintre care sase au fugit sa cerseasca in marile orase. Barbatul a parasit-o pentru o alta femeie si a ramas singura. Bordeiul ei a inceput sa cada, dar nu are cine sa o ajute. ‘Nenorocitu?T a fugit cu alta mai tanara si m-a lasat de izbeliste. Casa mea a inceput sa se scufunde si nu pot sa ridic alta singura. Imi este frica sa mai dorm aici, ca zilele trecute ne-au napadit sobolanii si unul m-a si muscat de fata. Oamenii din sat ne spun ca traim ca niste cartite, sub pamant”.

Copiii sunt tot timpul infometati

„Copiii plang intruna si cer mancare. De unde sa le dau, ca nu am nici un ban? Am incercat sa-mi gasesc alt barbat, dar cine se mai uita la o baba ca mine?  Nu stiu ce o sa se aleaga de mine si de micutii mei’, se plange femeia.

Cand se lasa seara, se pregatesc de culcare. Incearca sa ignore golul din stomac, gandindu-se ca poate maine s-o milostivi cineva de ei sa le dea o coaja de paine. Femeile isi numara copiii ca sa fie sigure ca au ajuns toti acasa. Unele aprind o lumanare, altele nu au si stau pe intuneric. Se intind pe pamantul rece si se roaga sa nu mai ploua, altfel  bordeiele lor vor fi inundate si nu vor mai avea chiar nimic.

Bordeiul lor s-a prabusit. Acum dorm afara

Cea mai nefericita din sat este Gabriela Stoican, de 33 de ani. Nu a avut niciodata un sot, iar copiii ei au tati diferiti  si nici nu mai stie cu cine i-a facut. De curand, casa ei s-a prabusit si din ea nu a mai ramas decat o gramada de caramizi.

‘Dormim cu totii sub cerul liber. Noaptea este atat de frig, incat ne inghesuim unii in altii ca sa ne mai incalzim. Nu mai am unde sa stau si nici prin vecini nu pot sa ma duc, ca nu au spatiu nici pentru ei. Uneori ma gandesc sa-mi pun capat zilelor, dar ce-o sa se aleaga atunci de copilasii mei?’, ne-a spus deznadajduita femeia.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE