Elena Mancaş, unul dintre puţinii oameni care mai STAU în blocurile-ruină din fosta localitate minieră Ghelari: «O să murim îngropaţi sub cărămizile astea»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Imobilul în care locuieşte Elena Mancaş arată ca desprins din filmele de groază. Doar la etajele unu şi doi mai vezi câte o perdea în geam, semn că acolo stă cineva, în rest, apartamentele sunt abandonate. Clădirea din care se desprind bucăţi de cărămidă abia mai stă-n picioare, iar de pe acoperiş se înalţă semeţ un copac. Elena Mancaş a încercat să aibă grijă de casa ei, dar faptul că blocul arată jalnic o face să nu mai doarmă nopţile de frică. “Mi-e teamă c-o să murim îngropaţi sub cărămizile astea. Deasupra mea nu stă nimeni şi mereu se face igrasie. Când plouă, îmi curge apă din tavan. Pe holurile blocului nu mai avem geamuri, e frig şi mă tem ca blocul să nu cadă. Mă rog să se întâmple o minune şi să-l repare cineva”, ne-a declarat femeia, cu ochii în lacrimi.
Soţul ei a lucrat 30 de ani la cea mai importantă mină de fier a României şi atunci au primit locuinţa.
Minerii au plecat acum 6 ani
Femeia ne-a povestit că în acele vremuri era “bătaie” pe o casă, dar, după disponibilizările de acum 6 ani, minerii au plecat. “De atunci, doar eu şi două familii mai stăm în bloc. Unde să mă duc, dacă aici e casa mea?”, spune Elena Mancaş.
La Mătăsari, gorjenii locuiesc alături de câini
Mătăsariul, situat la câţiva kilometri de Târgu-Jiu, este una dintre cele mai sărace localităţi din Gorj. Aici, de-o parte şi de alta a străzii principale, vezi blocuri părăsite. Zona a fost dezvoltată, iar Ceauşescu intenţiona să transforme localitatea în oraş.
Au venit mulţi oameni aici pentru a se angaja la mină, ca să ducă o viaţă mai bună. Aşa a fost şi cazul lui Stelian Sârbu (30 de ani). A venit în Mătăsari acum 10 ani, să lucreze la o carieră de cărbune.
“A fost bine câţiva ani. După aceea au început disponibilizările şi foarte mulţi colegi de-ai mei au plecat. În apartamentele lor, acum şi-au făcut culcuş câinii”, spune Stelian.
Îi e greu să locuiască aici, dar copiii săi merg la şcoala din comună, iar el încă lucrează la carieră. Nu vrea să se mute. S-a obişnuit să stea în ghetouri, dar speră că, la un moment dat, va ieşi soarele şi pe strada lui.
