Elle.ro: Confesiune: Ştiu că mă însală. De ce rămân?

Credeam ca totul e perfect. Ma iubeste, il iubesc, ajunsesem sa cred pana si eu mirajul pozelor de indragostiti pe care le postam amandoi pe Facebook, cu randul. Insa, incet-incet, am ajuns sa ii surprind franturi de conversatii pe Whatsapp cu multi pupici si inimoare, sa il aud vorbind la telefon din baie si sa il simt distant chiar si atunci cand, dupa ce ne pupam amandoi puiul de noapte buna, ne retrageam in acelasi pat.

Azi rece, maine cald, comportamentul lui nevrotic mi-a dat de banuit, dar nu indrazneam sa-l intreb nimic de frica sa nu deschid portile iadului in proaspata mea casnicie. Cateodata il vedeam cum se retrage pe terasa cu cafeaua, fara sa sa uite la telefon sau pe tableta. Ramanea asa, inghetat, privind cerul. Si intuitia imi soptea ganduri chinuitoare… Ce mai, stiam ca se gandeste la ea.

Insa nu am avut confirmari pana in ziua in care si-a uitat acasa tableta. Ii scria pe Facebook ca se gandeste la el, ca vrea s-o tina in brate “ca aseara” si i-a trimis o selfie completat de mesajul “Port cu drag cerceii de la tine ca sa te simt mereu aproape”. Am inspirat adanc, m-am trantit pe canapea si am inchis ochii. Avea sa fie sfarsitul vietii mele de pana atunci. Nu stiam cui sa ii scriu, pe cine sa sun, toate lacrimile amare mi s-au blocat in gat. Ma simteam vinovata, tradata… socul mi-a paralizat orice reactie.

Am ramas asa ore intregi, pana a sunat bona la usa ca sa-mi aduca odorul din parc. Si m-am uitat in ochii fetitei noastre de trei ani. Are ochii ca el, albastri, expresivi, si par sa zambeasca chiar si atunci cand plange. In seara aia a venit cu crini si cu o pereche de cercei. La fel ca ai ei. Si nu am inceput sa plang pana nu m-a pupat in graba pe obraz. I-am spus ca sunt in acea perioada a lunii si de aceea sunt foarte sensibila, m-a mai deprimat si un clip cu animale chinuite pe care l-am vazut mai devreme.

Citeşte mai departe pe elle.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE