Lumea intră într-o eră a „falimentului global al apei”, avertizează ONU într-un raport
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un institut de cercetare al Organizației Națiunilor Unite (ONU) a transmis marți, 20 ianuarie, că lumea intră într-o eră de „faliment global al apei”, susținând că râurile, lacurile și acviferele se epuizează mai repede decât natura le poate reumple.
Cuprins:
Un raport al ONU vorbește de „faliment hidric”
Raportul susține că decenii de supraexploatare, poluare, distrugere a mediului și presiune climatică au împins multe sisteme de apă atât de departe de punctul de recuperare încât a fost necesară o nouă clasificare.
„Stresul hidric și criza apei nu mai sunt descrieri suficiente ale noilor realități mondiale în materie de apă”, se arată într-un nou raport al Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate (UNU-INWEH). Acești termeni au fost „formulați ca alerte cu privire la un viitor care ar putea fi încă evitat”, în timp ce lumea a intrat deja într-o „nouă fază”, se arată în raport, potrivit AFP.
Termenul de „falimentul apei” este descris, în acest raport, ca o stare în care utilizarea pe termen lung a apei depășește reaprovizionarea și dăunează naturii atât de grav încât nivelurile anterioare nu pot fi restabilite în mod realist. Acest lucru s-a reflectat în micșorarea marilor lacuri ale lumii, potrivit sursei citate, și în numărul tot mai mare de râuri importante care nu ajung la mare în anumite perioade ale anului.
Zone umede, de aproape dimensiunea Uniunii Europene, au dispărut în ultimele cinci decenii
Lumea a pierdut proporții enorme de zone umede, aproximativ 410 milioane de hectare – aproape dimensiunea Uniunii Europene – dispărând în ultimele cinci decenii.
Epuizarea apelor subterane este un alt semn al acestui „faliment”. Aproximativ 70% din acviferele majore utilizate pentru apă potabilă și irigații înregistrează scăderi pe termen lung.
Schimbările climatice au agravat problema, provocând pierderea a peste 30% din masa glaciară mondială din 1970 și a apei de topire sezonieră de care depind sute de milioane de oameni.
Nu toate țările au ajuns în faliment hidric
Consecințele au fost vizibile pe toate continentele locuite, dar nu toate țările în parte au ajuns în faliment hidric, a declarat pentru AFP directorul UNU-INWEH și autorul raportului, Kaveh Madani.
Acesta a spus că fenomenul este un „semnal de alarmă” care indica necesitatea unei regândiri a politicilor. În loc să abordeze problema penuriei de apă ca pe ceva temporar, guvernele trebuie „să fie sincere” și „să declare falimentul astăzi, în loc să amâne această decizie”, a spus el.
Madani a adăugat: „Să adoptăm acest cadru. Să înțelegem acest lucru. Să recunoaștem această realitate amară astăzi, înainte de a provoca daune ireversibile”.
Raportul se bazează pe date și statistici existente și nu oferă o evidență exhaustivă a tuturor problemelor legate de apă, ci încearcă să redefinească situația. Acesta se bazează pe un raport evaluat de colegi, care va fi publicat în curând în revista Water Resources Management și care va propune în mod oficial o definiție a „falimentului hidric”.
Raportul „surprinde o realitate dură: criza mondială a apei a trecut de un punct fără întoarcere”, a scris Tim Wainwright, directorul executiv al organizației caritabile WaterAid, într-un comunicat.
Unii oameni de știință care nu au participat la elaborarea raportului au salutat atenția acordată apei, dar au avertizat că situația globală variază considerabil și că o declarație generală ar putea ignora progresele înregistrate la nivel local.
