MENIU CAUTĂ

„Erau înfipţi în uşă, ca într-un pachet de crenvuşti”, mărturii cutremurătoare de la procesul Colectiv. 3 ani şi 7 luni, pedeapsă cu executare a suferinţei, doar pentru părinţii celor care au pierit în tragedie

Adriana Oprea
  • Ieri au avut loc un nou termen la Procesul Colectiv și, totodată, o comemorare organizată de Asociaţa Colectiv GTG 3010
  • Au venit ieri doar câţiva dintre părinţii celor morţi în urma tragediei.
  • „Accidente se întâmplă, pot să accept asta. Dar nu pot accepta ce s-a întâmplat în spitale, după ce ei au ajuns acolo”, spune Eugen Iancu.
  • De trei ani, dosarul în care e anchetată intervenţia autorităţilor după incendiu bate pasul pe loc la Parchetul General.
  • Părinţii cer ca cei care au refuzat transferul răniţilor la spitalele din străinătate să răspundă în faţa legii.

 

de Adriana Oprea
Doamna Golu notează declaraţia martorului, cuvânt cu cuvânt, iar pixul cu pastă roşie aleargă pe albul hârtiei, lăsând în urmă mici bucle însângerate.

De trei ani, de când dosarul Colectiv a fost trimis în instanţă, mama lui Tudor Golu vine la fiecare termen şi notează pe colile A4 prinse pe-un suport de plastic tot ce se întâmplă în sala de judecată. Transcrie exact fiecare detaliu al secundelor tragediei.

„Era doar un abur extrem de cald, care mi-a ars barba şi-o parte din păr”

„Când m-am uitat la tavan, am văzut că luase foc”, declară judecătorului martorul Cosmin L..

„Oamenii nu erau speriaţi, stăteau şi priveau. Eu am alergat spre ieşire. Eram în container când cineva a deschis uşile. Atunci am simţit că nu mai am ce să respir, trăgeam aer şi nu mai intra nimic. Era doar un abur extrem de cald, care mi-a ars barba şi-o parte din păr. Am zis «aici o să mor!» şi, cu ultimele puteri, m-am aruncat afară. Am rămas acolo, în genunchi, şi mi-am dat seama că sunt afară când am simţit pavajul curţii sub palme.”

Mama lui Tudor Golu scrie totul, fără să se oprească. Cumva, obiceiul acesta o ajută să suporte tot ceea ce aude în sala de judecată.

Tudor Golu a murit la 28 de ani

„Încercam să-mi dau seama ce se întâmplă”, continuă martorul. „Apoi, am început să trag de oameni. Erau în uşă, înfipţi la intrarea în container, ca într-un pachet de crenvuşti. Era o învălmăşeală, nu puteam să-mi dau seama dacă erau sau nu răniţi.”

Printre cei rămaşi blocaţi ca „într-un pachet de crenvuşti” era şi Tudor, fiul doamnei Golu. Ea vine la fiecare termen al procesului îmbrăcată în negru. Copilul ei a murit după incendiu, într-un spital din Marea Britanie. Avea 28 de ani.

Dubiţa din faţa uşii de la container

11 martori, supravieţuitori ai tragediei, au fost audiaţi la termenul de ieri. După ce s-a făcut prezenţa, în sală au mai rămas oameni cât la un proces de divorţ. Cristian Popescu „Piedone”, fostul primar al sectorului 4, judecat în dosar pentru abuz în serviciu, nici nu mai vine la termene.

Sala de judecată are ferestrele orientate spre bulevardul Unirii (fost Victoria Socialismului), iar sub geamuri e o tonetă unde se vinde cafea cu arome. Colectiv e departe. Deşi altarul improvizat în faţa fabricii Pionierul e la doar 20 de minute de mers pe jos.

„La început a fost o flacără mică, dar ea a urcat în câteva secunde către tavan. Oamenii stăteau pe loc. Se uitau, iar unii filmau. Când m-am îndreptat spre uşă, nimeni nu se mişca”, povesteşte judecătorului martora Cristina B.. „Aţi un avut un instinct bun de supravieţuire”, o laudă magistratul. „Aveam un copil acasă şi m-am gândit că trebuie să ajung la el”, explică martora.

„În container erau oameni căzuţi. Dar aveai de ales între a te salva pe tine şi a încerca să-i ajuţi pe alţi”, spune Cristina B. „Când s-a deschis a doua uşă de la container, în faţa ei era parcată o dubiţă albă. Iar oamenii care ieşeau se loveau de ea şi cădeau afară.”

„Avea tricoul ars, dar era convins că nu are nimic”

„Cel care a deschis a doua uşă era chiar în faţa mea. S-a aşezat în genunchi şi a tras de un zăvor”, declară instanţei un profesor de la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”. Era la Colectiv în seara tragediei, trei dintre membrii formaţiei „Goodbye to gravity” îi fuseseră studenţi.

„Eram afară din club când am văzut o limbă de flăcări ieşind pe uşă, pentru că focul consumase tot oxigenul şi căută o altă sursă. S-a auzit tavanul prăbuşindu-se, iar după asta au început să iasă oameni arzând”, spune profesorul universitar.

Sirenele ambulanţelor care gonesc azi în centrul oraşului trec prin geamurile sălii de judecată şi spintecă rememorările martorilor, ca şi cum ar fi nişte efecte speciale dintr-o reconstituire 4D a evenimentului tragic care a schimbat România.

Atunci a început ceea ce vedem cu toții azi, ceea ce am văzut și la votul de duminică.

„Am reuşit să conving un tânăr care avea tot triocoul ars să urce într-o maşină şi să meargă la spital”, spune profesorul. „Cu greu am reuşit să-l convingem, eu şi şoferul acelei maşini, pentru că el nu voia. Era convins că nu are nimic.”

Ce a rămas din Colectiv la 3 ani şi 7 luni

3 ani şi 7 luni sună ca o pedeapsă. Atât a trecut de la Colectiv. Dar singurii care execută vreo sentinţă sunt părinţii celor care au pierit în urma incendiului.

Ieri, câţiva dintre ei au venit la comemorarea organizată în faţa fabricii Pionierul de Asociaţia Colectiv GTG 3010. La evenimentul promovat pe facebook îşi anunţaseră prezenţa 18 persoane, iar alte 33 s-au declarat „interesate”.

La ora 17:00, când supravieţuitorii încă mai povesteau instanţei prin ce-au trecut, iar mama lui Tudor Golu prindea pe hârtie fiecare cuvânt al lor, în faţa fabricii era pustiu.

Prin dreptul containerului, în uşa căruia oamenii erau înfipţi ca „într-un pachet de crenvuşti”, muncitorii cară materiale pentru spaţiul pe care-l amenajează alături o firmă de advertising.

Colectiv

Uşile de la container sunt închise cu două lacăte

Accesul în club e interzis până la finalizarea cercetării judecătoreşti

Primar Sector 4: „99% dintre societățile comerciale nu îndeplinesc nici acum toate condițiile legale”

3 ani şi 7 luni nici măcar nu-i o cifră rotundă. Nu-i un Moment.

Un înger din ipsos alb stă în mijlocul altarului improvizat, purtând urma lumânărilor aprinse aici odinioară

Pe zidul dinspre strada Verzişori, cineva a scris pe peretele fabricii, cu majuscule, „Trăieşte clipa”.

În faţa altarului, mama lui Andrei Ştefan e singură. S-a oprit în dreptul pozei lui şi a rămas acolo, împietrită.

„Te iubesc, mamă. Totul în jur arde”

Ştefan avea 15 ani şi era elev la Colegiul „Tudor Vianu”. Când a văzut că nu poate ieşi din club şi-a sunat mama. „Te iubesc, mamă. Totul în jur arde”.

Încă mai miroase a fum lângă containerul de la Colectiv. În fiecare zi, zeci de tineri intră în continuare pe poarta de la „Pionierul”, în spaţiile amenajate în fosta fabrică. La intrare, cu litere galbene, abia lizibile, e anunţul „Acest spaţiu funcţionează fără autorizaţia de securitate la incendiu”.

Anunțul care arată că nu s-a schimbat mare lucru de la tragedie până azi

„99% din societăţile comerciale care funcţionează nu îndeplinesc nici acum toate condiţiile legale”, mărturisea instanţei actualul primar al sectorului 4, Daniel Băluţă, la termenul din 29 noiembrie 2018, când a fost audiat în calitate de martor.

„Mor părinţii, şi nu mai apucă să afle ce s-a întâmplat cu copiii lor”

3 ani şi 7 luni, timp în care au ispăşit doar rudele celor decedaţi. Adrian Albu  a venit din sala de judecată în faţa fabricii Pionierul. Aprinde o lumânare, apoi vorbeşte cu mama lui Andrei şi-o încurajează.

Adrian şi-a pierdut la Colectiv sora. Elsa îşi serba în acea seară ziua de naştere, împlinea 37 de ani.

Adrian nu pierde niciun termen din proces, deşi martorii nu spun nimic nou pentru el. Pentru că el a fost acolo şi s-a întors în foc, încercând să-şi salveze sora.

„Sâmbătă a murit tata”, îmi spune Adrian Albu. „Şi luni l-am îngropat”. Stăm de vorbă lângă soclul statuii din faţa fabricii. O jumătate de ou din piatră îngropat în pământ, pe care-s încrustate nume de copii. „Mor părinţii”, spune Adrian, „şi nu mai apucă să afle ce s-a întâmplat cu copiii lor”.  

Tatăl lui Claudiu Istrate vine şi pune în altar un ghiveci cu trandafiri mici, sub poza copilului. Băiatul lui, care s-a stins la spitalul „Bagdasar Arseni”, avea doar 22 de ani.

Tatăl lui Claudiu Istrate, la altarul improvizat pentru fiul său și pentru celelalte victime din Colectiiv

„Nu pot să accept ce s-a întâmplat în spitale”

Şi Eugen Iancu, tatăl lui Alex Iancu, a trecut ieri după-amiază pe la Colectiv. E preşedintele  Asociaţiei Colectiv GTG 3010. Spune că această comemorare ar fi trebuit să se finalizeze cu un marş până la Parchetul General. Ca un mesaj pentru procurorii care tergiversează soluţionarea plângerilor penale depuse de părinţi în noiembrie 2016.

Părinţii celor morţi în urma tragediei au cerut să fie investigate acţiunile autorităţilor din acea seară, dar şi din zilele care au urmat.

„Accidente se întâmplă”, spune Eugen Iancu. „Accept asta, copilul meu putea fi victima unui accident de circulaţie. Dar nu pot să accept ce s-a întâmplat în spitale, după ce ei au ajuns acolo. 37 de oameni au murit după incendiu! Băiatul meu avea 27% din suprafaţa corpului arsă. Aşa ne-au spus medicii, eu cred că şi mai puţin… De ce a murit în spital?”

Spitalele continuă să raporteze mincinos infecțiile

La 3 ani şi 7 luni de la Colectiv, multe dintre spitalele din România nu raportează în continuare infecţiile nosocomiale, de teama sancţiunilor. Numai luna trecută, 4 oameni au murit infectaţi cu Acinetobacter, în spitalul din Drobeta-Turnu Severin. Spitalul raportează 0,3% infecții nosocomiale, de cel puțin 20 de ori mai puțin decât realul!

Alex Iancu avea 22 de ani. A murit la Spitalul „Sf. Ioan”. Avea 5 infecții nosocomiale în corp.  

„Până acum, n-au fost chemaţi la Parchetul General nici Arafat, nici Bănicioiu, nici Ponta”, acuză tatăl lui Alex. „Ca să explice de ce au refuzat să ne transfere copiii la spitalele din străinătate, unde erau aşteptaţi. Am vrut să facem protestul în Săptâmâna Mare, dar am zis atunci să nu se interpreteze ca fiind un atac la adresa lui Augustin Lazăr. Iar acum, toată lumea e concentrată pe politic şi pe ce se întâmplă după alegeri. Dar într-o lună, maxim două, ne mobilizăm şi mergem în faţa Parchetului General”, promite Eugen Iancu.

În dosarul deschis ca urmare a plângerilor penale depuse de părinţi au fost audiaţi anul trecut medicii care i-au îngrijit pe cei arşi în incendiul din Colectiv. Mai departe, procurorii i-au citat şi pe directorii spitalelor, dar niciunul dintre ei n-a venit să dea declaraţie de martor.

De ancheta penală se ocupă Mihai Ilie, unul dintre procurorii care a finalizat şi dosarul mare Colectiv.

Au trecut 3 ani şi 7 luni fără ca să aflăm adevărul despre moartea celor care au pierit în incendiul din Colectiv. Şi fără ca, ştiindu-l, să îndreptăm lucrurile greşite.

64 de oameni și-au pierdut viața în urma incendiului de la Colectiv


Citește și: 

PROCESUL COLECTIV. O sală întreagă și-a ținut răsuflarea când o tânără, salvată de sub un morman de trupuri arse, a povestit şi a plâns. ”Atunci a venit cineva şi m-a luat de mână….”        

Dosarul Colectiv. Pirotehnistul care a aprins artificiile, în fața instanței, la 3 ani și jumăte de la tragedie

PROCESUL COLECTIV. Declaraţia unui martor: „M-am întors să-mi caut prietenii şi am văzut un morman de oameni căzuţi în uşa containerului. Erau cu mâinile întinse”

PROCESUL COLECTIV | Adrian Despot a rememorat în fața instanței noaptea tragediei: „Am avut noroc că am căzut, că am fost la podea. Am devenit total pasiv, aşteptam să se termine”

Citește mai multe despre Incendiul din Colectiv, proces și termen pe Libertatea.

Comentarii