Ce-am aflat sambata seara? Ce stiam. Ca Traian Basescu revine la Cotroceni, dupa ce Parlamentul l-a pus sa faca o luna bai de multime, care ii plac, dar poate avea alta agenda. Ca politicienii din ambele tabere au epuizat stocurile de injuraturi si insulte cat mai colorate, cu care s-au improscat. Ca Guvernul a zvarlit pe fereastra 22 milioane de euro, iar partidele au cheltuit alte milioane adunate smechereste, pentru mitinguri, picnicuri si demonstratii. Adica pentru un referendum al carui rezultat il anticipau pana si initiatorii lui. Dar mai ales s-a confirmat lehamitea electoratului, sila cu care acesta priveste o aparenta lupta politica, in fapt – o infruntare pentru ciolan, fara nici o legatura cu interesele imediate si reale ale populatiei. Cifrele sunt concludente. Nici Basescu, nici oponentii sai n-au reusit sa convinga lumea sa vina la vot. Dupa atata tam-tam, vreo 40% e o participare derizorie.
Basescu a luat 75% din voturile exprimate. Un scor zdrobitor. Ludovic Orban a si anuntat ieri ca organizatia PNL Bucuresti va propune trecerea liberalilor in opozitie. Scorul e, totusi, relativ, neputand fi numit ‘al tuturor romanilor’. Sunt multe de schimbat in politica romaneasca. Incepand cu comportamentul alesilor natiunii, de la presedinte si pana la parlamentari. Care trebuie votati uninominal. E necesara si definirea rationala a raporturilor dintre puterile in stat si seful acestuia. Dar acest lucru nu se poate face, nu trebuie facut adoptand orbeste viziunea unui singur om, ci in urma unor largi dezbateri democratice. Cu argumente stiintifice, istorice si cu un acut simt al responsabilitatii pentru viitorul tarii. Deocamdata insa se fac simtite o euforie prea agresiva a invingatorilor si o deruta intepata a invinsilor. Ceea ce prefigureaza noi crize.