În plină pandemie, programele partidelor tratează sănătatea superficial
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Finanțarea sistemului de sănătate și funcționarea medicinei de familie, a cărei importanță se vede dureros acum, ocupă niște poziții marginale în programele de guvernare disponibile momentan.
Cuprins:
- Două întrebări de bază
- Mai mulţi bani, dar cum vor fi cheltuiţi?
- PSD nu indică destinația banilor
- USR-PLUS vrea asigurări private de sănătate, dar nu explică şi cum va ajuta acest mecanism
- Bolile nu anunță
- Asigurările de sănătate private vor accentua inegalităţile de acces din sistem
- Cum fac alții
- Vor fi defavorizați cei în nevoie
- PNL nu a publicat un program de guvernare nou, dar cel vechi susţinea tot asigurările private
- Jumătate din morțile de la noi vin din stilul de viață
- Abordări superficiale ale sănătăţii în programele partidelor
Ce arată consultarea programelor pe sănătate ale PSD și USR-PLUS, căci la PNL nu am găsit un asemenea document public.
Viziunile referitoare la finanțare sunt de-a dreptul îngrijorătoare și, în cazul a două dintre cele trei partide, denotă mai mult sau mai puțin un consens implicit de a împinge asigurările private de sănătate ca alternativă/supliment la actualul sistem de asigurări sociale de sănătate.
Dar care sunt criteriile analizei?
Două întrebări de bază
În articolul de săptămâna trecută, propuneam două întrebări pe baza cărora să verificăm cât de serios este un partid sau altul cu privire la îmbunătățirea sistemului de sănătate:
- Care este viziunea partidului cu referire la finanțarea sistemului de sănătate? (și, prin extensie, care este viziunea referitoare la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în caz că va continua să existe);
- Care este viziunea partidului despre finanțarea medicinii de familie?
Pornim la drum cu aceste întrebări pentru a vedea unde se situează câteva din partidele politice din România.
Dintre cele trei partide plasate în fruntea clasamentului național la alegerile locale din septembrie, PSD și USR-PLUS au disponibile public, pe site-ul propriu, un program de guvernare în domeniul sănătății, iar în cazul PNL nu am putut identifica niciun asemenea document.
Mai mulţi bani, dar cum vor fi cheltuiţi?
În programul său de guvernare, la capitolul de finanțare a sistemului de sănătate, PSD promite alocarea suplimentară a minimum 0,5% din PIB pentru domeniul sănătății, în fiecare an, până în 2024. S-ar ajunge astfel la un buget total de 59,2 miliarde de euro destinat sănătății pentru perioada 2021-2024.
<strong>Obiectivul general propus - acces sigur și echitabil la servicii de sănătate de calitate pentru toți cetățenii, fără a-i împovăra financiar - este unul corect și dezirabil. Cu toate acestea, lipsesc informații care să ne arate cum s-ar rezolva, în viziunea PSD, problemele de eficiență ale sistemului de sănătate din România. </strong>
Pentru că a aloca pur și simplu mai mulți bani sănătății (în sine oricum un proiect ambițios), fără a ne uita pe unde se scurg și dacă ei irigă zonele în reală nevoie, denotă cel puțin naivitate.
PSD nu indică destinația banilor
La fel, nu ne este oferită nicio informație despre ce se va întâmpla cu acești bani. Va contracta CNAS aceleași servicii? Va aloca aceleași procente diferitelor paliere de servicii? Putem visa la un proces de achiziționare strategică de servicii de sănătate?
Referitor la medicina de familie, programul de guvernare PSD se limitează la a menționa “creșterea substanțială a finanțării medicinii de familie”. Așadar, nu știm cu cât va crește finanțarea medicinii de familie sau când se va întâmpla această creștere. Suntem doar asigurați că va exista o creștere.
USR-PLUS vrea asigurări private de sănătate, dar nu explică şi cum va ajuta acest mecanism
Programul de guvernare dezvoltat de USR-PLUS propune “finanțarea medicinii de familie cu minimum 8% din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și creșterea progresivă a rolului său, astfel încât numărul internărilor evitabile să scadă prin monitorizarea și dispensarizarea adecvată a bolilor cronice și măsuri preventive eficiente”.
Nu este clar cu cât peste minimumul de 8% ar urma să fie finanțată medicina de familie și nici la ce se referă în mod specific creșterea progresivă a rolului său.
Lucrul cu adevărat interesant, însă, din programul de guvernare pe sănătate al USR-PLUS este legat de finanțarea sistemului.
USR-PLUS propune să deschidă “piața asigurărilor de sănătate”, însă este extrem de dificil să înțelegem cum va funcționa acest mecanism, în viziunea USR-PLUS.
Fără concurență nu există calitate. Monopolul de stat s-a dovedit un eșec. CNAS nu a fost capabil să combată fraudele, ci dimpotrivă, le-a concentrat.Programul USR-PLUS:
“Mai mult, nu a reușit nici să remunereze corect operațiuni medicale, punând în dificultate furnizorii de servicii medicale și încurajând decontările fictive prin sistemul DRG. Pentru a combate toate acestea, vom acționa în două planuri. Primul referitor la funcționarea în sine a CNAS, care trebuie depolitizată, profesionalizată și condusă mai bine. Al doilea referitor la piața asigurărilor de sănătate, unde vom permite românilor să aibă mai multe opțiuni prin deschiderea la concurență. De asemenea, vom garanta posibilitatea fiecărui român de a putea alege opțiunea dorită pe modelul Pilonului II și III de pensii”, spun cei de la USR-PLUS.
“Astfel, pacientul chiar va fi în centrul sistemului de sănătate, pentru că va avea dreptul de a alege, ceea ce nu are în prezent. Având dreptul de a alege, va putea selecta servicii mai bune, asigurări de sănătate mai bune și va putea evalua în mod real - cu banii și alegerea lui - calitatea serviciilor oferite”, adaugă ei.
“Statul își menține rolul de reglementator, finanțator și chiar ofertant de servicii de asigurare prin CNAS. Adăugăm însă componenta de drept de a alege în sistem”, conchid ei.
Intențiile lor deschid mai multe întrebări.
Bolile nu anunță
În primul rând, este dificil de înțeles comparația cu pilonul II și pilonul III de pensii. În esență, apartenența la cei doi piloni înseamnă că, pe baza unor contribuții (care provin fie de la bugetul public, prin redirecționare – în cazul pilonului II, fie sunt plătite în mod voluntar de individ – în cazul pilonului III), individul va beneficia de pensie, după pensionare.
Comparația cu pilonii II și III, strict pe baza informațiilor furnizate în programul de guvernare, este una nefericită. Diferența majoră este că pensionarea este un eveniment predictibil, pe când îmbolnăvirile nu sunt, de cele mai multe ori, la fel de predictibile sau previzibile.
Sigur, calcule complexe la nivelul populației pot arăta probabilități de îmbolnăvire, însă sistemul românesc este greu scanabil.
<strong>Ştim că ne vom pensiona la 60-62-65 de ani, dar nu știm când vom suferi o fractură de șold sau vom dezvolta un cancer agresiv. Mergând mai departe, în cazul fondurilor de pensii, ceea ce noi vom primi când ieșim la pensie este strict dependent de sumele cu care am contribuit de-a lungul timpului.</strong>
Asigurările de sănătate private vor accentua inegalităţile de acces din sistem
Ce ar însemna ca lucrurile să funcționeze similar în cazul pieței asigurărilor de sănătate propuse de USR-PLUS? Dacă, mergând pe scenariul sumbru de mai sus, dezvoltăm un cancer agresiv care presupune costuri uriașe de diagnostic și tratament, iar acestea depășesc sumele cu care am contribuit până atunci, trebuie să găsim o soluție pentru a o acoperi.
<strong>Scoatem bani extra din buzunar? Ne împrumutăm? Din păcate, programul de guvernare USR-PLUS nu oferă răspunsuri la asemenea întrebări.</strong>
Sistemul actual de asigurări sociale de sănătate este construit în așa fel încât se adresează specific acestor situații, prin principiul solidarității și subsidiarității.
“Astfel,în baza principiului solidarității, toate persoanele sunt obligate să se asigure (cu excepția persoanelor asigurate fără plata contribuției), iar în baza principiului subsidiarității, persoanele sănătoase plătesc pentru persoanele bolnave” (Articolul 219 din Legea 95, legea de căpătâi a sistemului de sănătate).
Cu alte cuvinte, banii cu care eu contribui într-un moment anume la asigurările sociale de sănătate vor fi de folos altcuiva care se îmbolnăvește atunci și viceversa.
Cum fac alții
Dar să presupunem că nu luăm seama la comparația neinspirată cu pilonii de pensii. În acest caz, tot rămâne de neînțeles care sunt obiectivele pe care urmărește să le atingă USR-PLUS prin încurajarea sistemului privat de asigurări de sănătate. Care sunt analizele pe baza cărora au ajuns la această concluzie? Și care sunt experiențele internaționale care au inspirat această opțiune?
<strong>La acest capitol, avem suficient de multe informații pe baza cărora putem deduce că introducerea asigurărilor private de sănătate într-un sistem de sănătate împovărat de deficiențele structurale și de funcționare cu care se confruntă sistemul de sănătate din România este o decizie cel puțin neinspirată, dacă nu catastrofală.</strong>
Vor fi defavorizați cei în nevoie
Conform celor mai noi dovezi, publicate recent într-un volum de referință al Observatorului European de Sisteme și Politici de Sănătate, câteva din concluziile trase de experții în finanțarea sistemelor de sănătate sunt:
- Asigurările private de sănătate tind să fie cumpărate de persoanele care au venituri mari, care sunt angajate, care au un nivel ridicat de educație și care locuiesc în zone urbane, cu acces la furnizori de servicii de sănătate. În schimb, persoanele din categorii vulnerabile (care trăiesc în sărăcie, persoane vârstnice, persoane deja bolnave sau pe punctul de a se îmbolnăvi) au șanse mai reduse de a cumpăra asemenea asigurări;
- Deși deficiențele de finanțare publică a serviciilor de sănătate sunt o precondiție pentru asigurările private, acestea nu sunt suficiente pentru a permite dezvoltarea și creșterea unei piețe a asigurărilor private;
- Există o asociere mai puternică între cheltuielile publice cu serviciile de sănătate și nivelul plăților din buzunar, adică o creștere a fondurilor publice destinate sănătății are șanse mai mari să reducă nivelul plăților din buzunar decât ar face-o asigurările private.
<strong>Așadar, dovezile internaționale arată că asigurările private de sănătate au riscuri crescute de adâncire a inegalităților de acces la servicii de sănătate și a inechităților. </strong>
Trebuie să ne gândim de două ori dacă, într-un sistem de sănătate marcat de profunde inegalități și inechități, dorim să introducem schimbări care nu doar că nu le vor rezolva, dar le vor accentua și mai tare.
PNL nu a publicat un program de guvernare nou, dar cel vechi susţinea tot asigurările private
Deși PNL nu a publicat un program de guvernare pentru perioada 2021-2024, este util să privim la programul de guvernare pentru 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 888/4.XI.2019.
Pe lângă mențiunea că “Guvernul va pregăti elaborarea unui pachet de măsuri pentru stimularea asigurărilor de sănătate private complementare” (așadar, o viziune similară cu cea a USR-PLUS), programul conține și câteva prevederi stranii.
În primul rând, faptul că “România trebuie să devină o țară în care se construiesc spitale” în condițiile în care Comisia Europeană ne atrage atenția asupra faptului că “dependența excesivă și de lungă durată de serviciile spitalicești contribuie la crearea unui sistem de sănătate ineficient”.
În al doilea rând, mențiunea că “fondurile obținute din taxele pe viciu, precum și din accizele pe produsele dăunătoare sănătății vor fi orientate către FNUASS, cu destinația explicită a finanțării și dezvoltării programelor naționale curative”.
<strong>Așadar, taxăm niște comportamente cu efecte nocive asupra sănătății, iar cu banii strânși mergem să tratăm oamenii care s-au îmbolnăvit ca urmare a practicării acelor comportamente nocive. </strong>
Jumătate din morțile de la noi vin din stilul de viață
Logica spune că ar avea mai mult sens să investim acei bani în promovarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor, prin programe de educație pentru sănătate. Nu de alta, dar același raport al Comisiei Europene ne informează următoarele: “Aproximativ jumătate din decesele înregistrate în România pot fi atribuite unor factori de risc comportamentali.
Unul din cinci adulți români fumează zilnic, cu o rată mult mai mare în rândul bărbaților (32%) decât în rândul femeilor (8%). Ratele obezității la adulți sunt printre cele mai scăzute din UE (10%), dar ratele excesului de greutate și ale obezității în rândul copiilor au crescut în ultimul deceniu până la 15%.
Consumul de alcool reprezintă o amenințare majoră la adresa sănătății publice, rata consumului episodic excesiv de alcool (35%) depășind cu mult media UE de 20%. Această rată este de peste 50% în rândul bărbaților”.
Abordări superficiale ale sănătăţii în programele partidelor
Este dezamăgitor că în anul 2020, în mijlocul unei crize uriașe cauzate de pandemia de COVID-19, principalele partide politice din România tratează cu asemenea lejeritate sectorul sănătății.
<strong>Este și mai dezamăgitor faptul că PNL, partidul care se profilează a fi câștigătorul alegerilor parlamentare, nici măcar nu a prezentat public un program de guvernare în domeniul sănătății.</strong>
Despre cele ale PSD și USR-PLUS ce să spunem?
Dincolo de diferențele radicale despre finanțare, ceea ce face diferența este importanța relativă a fiecărui palier de asistență medicală pe care o putem deduce din ordinea cu care ele sunt abordate.
Dacă în cazul USR-PLUS se începe cu spitalele, programul PSD începe, în ordine, cu asistența medicală primară și comunitară, continuă cu cea ambulatorie și apoi cu cea spitalicească.
Abordarea care are cel mai mult sens este, desigur, cea care are în centru asistența medicală primară și comunitară. În ceea ce privește importanța relativă a sectorului spitalicesc, raportul cel mai recent al Comisiei Europene este fără echivoc, așa cum am menționat deja mai sus:
Dependența excesivă și de lungă durată de serviciile spitalicești contribuie la crearea unui sistem de sănătate ineficient.
Ceea ce este similar e că ambele programe sunt niște promisiuni. Unele mai realiste, altele mai puțin realiste, unele de dorit, altele sub nicio formă.
Adevăratul test va fi atunci când programele vor trebui implementate.
