Sute de tone de fructe stau și se strică în livezi și în vii, din cauza lenei de care suferă românul, căruia îi place să fie întreținut de statul român. Asistatul social preferă să își petreacă ziua la cârciumă sau acasă decât să își rupă spinarea pentru o muncă cinstită.
Singurii care au mai rămas să muncească sunt săracii noștri bunici, care se chinuie să își mai rotunjească veniturile doar pentru a avea bani de înmormântare.
Acesta este și cazul uneia dintre cele mai mari livezi din România, cea de la Ostrov, care numai anul astă a pierdut o cantitate considerabilă de fructe, pentru că nu a avut oameni cu care să recolteze fructele de pe cele 300 de hectare de livadă.
Potrivit proprietarilor, după ce au văzut că nu au cu cine să culeagă fructele, iar aici vorbim despre piersici, nectarile, prune și cireșe, i-a invitat pe localnici să vină și să culeagă fructele pentru a le folosi în scop propriu.
Muieți îs posmagii?
Surpriză, nimeni nu se deranjează! Ba pentru că e prea cald afară, ba pentru că oamenii alte treburi și tot așa. Nici măcar pentru o țuică nu s-au obosit să vină să adune poamele. Asta în timp ce restul românilor cotrobăie prin lăzile supermarketurilor, pentru a alege cele mai frumoase fructe din afară care au deliciosul gust de mingi de tenis… și aceeași textură.
Fructul românesc este la fel de bun ca în urmă cu 20-30 de ani, când mai umblam cu cheia la gât și mai săream gardul vecinilor pentru a fura o poală de fructe. Genul ăla de piersici sau de caise care atunci când mușcam din ele se declanșa o explozie de gust ce îți inunda toată gura. Acum, papilele s-au atrofiat de la atâta plastic din import.
Ne vindem virginitatea pe cireșe
Un alt fruct cu probleme a fost, anul acesta, cireașa. Aia care era atât de scumpă că o luam feliată să o dăm la copii, aia pe care „baștanii” din Loft și Bamboo o puneau în șampanii fine pentru a afișa opulența, aia la care-i sugeam sâmburele toți membrii familiei după care ne băteam pe burtă de cât de bună a fost.
Dacă în primăvară cireașa s-ar fi tranzacționat pe bursă, niște români ar fi ieșit milionari și asta din cauză că vremea urâtă a stricat recolta. „Anul acesta au fost pierderi foarte mari la cireșe. Au mers foarte rău cireșele, din cauza înghețului și a zăpezilor și ca si cum nu ar fi fost de ajuns și ploile din primăvară, care au distrus considerabil recolta. Din acest motiv și cantitățile care s-au vândut în țară au fost foarte mici, iar prețurile la tarabă ajungând la cote exorbitante”, ne-a declarat Oana Bellu, proprietar al Domeniilor Ostrov. De aceea, în lunile de primăvară-vară, prețul cireșelor a fost un bun motiv pentru glume la români, care au reușit să facă haz de necaz.
Prețuri mici pentru caise și piersici
„Cireșele care au fost culese din timp au mucegăit puțin și au fost respinse de supermarketuri”, ne-a mai spus proprietara.
În plus, piersicul și caisul au avut prețuri mici și au mers foarte bine. „Prețul pe kilogram a fost negociabil, dar de la noi a avut plecare între 3 și 5 lei”, spune Oana Bellu.
Cu toate acestea, 90% din producție se duce pe piața românească, restul de 10% orientându-se către piețele externe. În general, exportă cireșe și prune, acestea mergând către Austria și Germania. Circa 100.000 de tone au mers pe marile lanțuri comerciale românești.
Cireșele s-au stricat și pentru că grindina a nimicit recolta. „Aici în zonă nu avem rachete antigrindină cum sunt în alte zone din România”, a afirmat ea. În cazul în care nu vă amintiți, ministrul agriculturii a fost ocupat în primăvară să meargă prin Vrancea, unde a lansat programul antigrindină, cu alai de presă după el, cu surle și trâmbițe.
Și, în timp ce de la minister agricultura zbârnâie, într-o livadă roditoare se găsesc pe hectar până la 5.000 de copaci roditori, cu un maximum de 100 de kilograme de rod pe pom. Asta înseamnă o medie de 500 de tone la hectar, ori la 300 de hectare, undeva la un maximum de 150.000 de tone de fructe românești. Dintre acestea, dacă se strică un minimum de 5% înseamnă că, numai din sudul țării, românul este privat de 7.500 de tone de fructe.
Totul se face contra timp… și timpul câștigă
Culesul strugurilor a devenit si el o adevărată corvoadă pentru cei de la Ostrov, pe motiv că totul se face contra timp pe cele 1.000 de hectare.
„Într-o astfel de podgorie ai nevoie de 600-800 de lucrători, dar cei care au ajutor social stau acasă, iar cei care încă pot munci au plecat în străinătate, iar nu mai culegem viile și livezile doar cu bunicii sau cu ceilalți care mai rămân acasă” ne-a spus inginerul Armand Kontek.
Așa să face că, în loc să ne mândrim cu vinuri din soiuri nobile, care să ne ducă renumele peste hotare, pierdem pe toate planurile: și vinuri, și credibilitate, și recolte.