Cei care urcați în garniturile CFR în aceste zile, lăsați orice speranță la ușă! În trenul Mangalia – Oradea de astăzi, Diavolul și-a luat bilet… cu loc… până la capăt, și a zis să facă atmosfera după chipul și asemănarea sa. La Halta Neptun, unde am urcat noi, am plâns de căldura de afară, însă doar până am ajuns în tren.

Am fost binecuvântați de un compartiment gol, după care am aflat pe propria piele că românul își merită soarta atunci când vine vorba de civilizație. Scaunele erau pline de gumă de mestecat și geamul care era deschis avea toată rama „căptușită” cu gumă. Ăla a fost al doilea semn că Satana și-a luat și cornutele cu el în tren.

La minimum de 50 de grade în tren, orice pală de vânt pare că este venită de sub aripi de îngeri, dar dacă stai și lângă toaletă, îți dai seama că îngerii la care te gândeai fie au mâncat la împinge tava în stațiuni, fie nu știu ce e ală deodorant. Așa că nu îți rămâne decât să îți bagi nasul în tricoul ud, în care deja ai început să faci saună, te lași pe spate pe scaun, chiar dacă te lipești de gumă, și dai drumul la Tourrette de-i faci geloși chiar și pe băieții de la B.U.G. Mafia.

Trup pe trup, unite întru transpirație

De la Costinești, trenul începe să se umple. la fel ca în stațiile anterioare, nimeni nu nimerește vagonul și urcă pe la cea mai apropiată ușă. Așa, într-un coridor de 50 de cm lățime, românii încep să joace Tetris cu bagajele și propriile corpuri. Partea bună este că din cauza căldurii, transpirația funcționează pe post de lubrifiant și când trec unii pe lângă alții mai mult alunecă decât se proptesc.

Scenele de pe coridor aduc aminte de povestirile oltenești cu Nea Mărin și nepotul lui, Sucă. Lumea parcă este venită de la țară în Capitală și vrea să aducă rudelor papornițe pline cu bunătăți. Numai că sunt bagaje și prosoape, pungi cu sticle de bere și suc, precum și altele de-ale gurii, pentru supraviețuire.

În trenurule CFR nu supraviețuiești nici dacă îl ai ghid pe Bear Grylls, cât despre apa pe care se laudă CFR că o pune la dispoziție în anumite stații, probabil vine de la cămășile controlorilor care își storc uniformele de transpirație, pentru că singura cișmea pe care am văzut-o era în Neptun Haltă și era folosită doar pentru răcorit și spalat papucii și picioarele.

REPORTAJ / Ieftin și de calitate, la bulgari! Locurile neștiute, dincolo de Vama Veche, unde îți găsești liniștea

Biletul de aici până la Constanța ne-a costat 5,3 lei, fără loc. Așa că după ce am fost ridicați de pe scaune și am mers de la vagonul 5 la 7, dar am trecut și prin vagonul de clasa I. La clasa I, sauna este de primă clasă, iar toți călătorii care au trecut pe acolo râdeau de țeapa pe care și-au luat-o cei care au crezut că vor avea parte și de confort.

Vagonul era open space, așa că toți călătorii de la clasa I păreau că sunt ingredientele unei ciorbe din armată, unii mai legume, alții mai cărniță, cu toții suferind sub focul ce-și trimite căldura de la milioane de kilometri depărtare de Pământ. Iar CFR a pus la dispoziție oala sub presiune!

Controlorul: „Mă arunc eu primul din tren”

La vagonul 7 din 13 deja se fac glume pe seama controlorului care, până la Constanța, nu a cerut nici un bilet. Nu de alta, dar la cât de cald era, dădea gaură în singurul mic evantai pe care-l aveau călătorii. Doi tineri fac deja topless și vorbesc despre bărbați, unul dintre ei chiar stă cu ușa vagonului deschisă pentru că toropeala este mult prea mare.

Călătorii sunt adunați ciorchine la fiecare geam care se deschide și stau cu limbile scoase bucurându-se de aerul sărat ce vine în viteza trenului dinspre mare. Și, pentru că viteza e cuvânt cheie, trenul se mișcă de parcă joacă rolul dricului. Merge atât de încet, încât un tânăr de lângă noi chiar întinde mâna pe geam și prinde câteva corcodușe dintr-un copac de pe marginea căii ferate.

Vine și controlorul, așa că tânărul din ușa vagonului îi spune să deschidă toate ușile și că, dacă le închide. el se aruncă din tren. Controlorul, partener de suferință, răspunde pe măsură:„Mă arunc eu primul din trenul asta”, și pleacă mai departe.

Dau regatul meu pentru o gură de aer!

De-a lungul celor 13 vagoane poți vedea călătorii cum stau cu capetele scoase pe geam sau cu mâinile pe dinafară. O turistă adolescentă a prins loc la geam deschis chiar lângă noi și sună prietenele să vină și ele aici pentru că „e aer”. Și la ea, ca și la cele cîteva sute de călători din tren, picăturile de sudoare fac întrecere de pe cap, pe gât, predau stafeta celor care se formează de la axile și se întorc în continuare până la elasticul bermudelor. Tragedia face ca una din picături să își încheie cursa subit pentru că a ajuns în buric. Restul au trecut linia de sosire.

Cei care stau în compartimente, deși sunt doar 5 locuri în „garsoniera trenului”, își întind toate cele pe scaunul rămas gol în compartiment, semn că, dacă ar mai veni o persoană și s-ar așeza acolo, le-ar lua aerul care și așa parcă vine cu porția. Se oprește trenul și avem parte de oaza de aer rece din care ne adăpăm cu toții cu nesaț.

Trenul are deja întâziere, iar faptul că merge încet începe deja să irite călătorii. De la glume, atitudinea se schimbă și râsul devine unul nervos. Situația este accentuată și de faptul că trenul nici măcar nu a parcurs primii 50 de km din cei peste 800 de km și trenul deja începe să se umple. Unii dintre călători sunt cu întreaga familie, mama, tata și copil mic, care nu poate fi transportat decât în cărucior.

Iar dacă acesta nu este un cărucior de off-road, pentru a putea trece peste labe de picior și bagaje, se blochează. Norocul familiei este că printre picături, românul încă mai are un dram de umanitate și ridică acel mic cărucior atunci când este nevoie.

Cel mai probabil, în timp ce citiți acest text, unii dintre cei carte sunt în trenul Mangalia-Oradea încă nu au ajuns la destinație, mai ales că are și număr de vagoane predestinat: 13!

EXCLUSIV / Trenurile CFR, Iadul la foc mic, plin de „păcătoși” fără loc

Alte știri

Monden

Politic