Forta tranzactiei incheiata de parti poate fi invocata numai cu privire la bunurile pe care le-a avut in vedere

„Tranzactia nu se intinde decat asupra pricinilor de care trateaza, fie intentia partilor manifestata prin expresii speciale sau generale, ori rezultate ca o consecinta necesara din ceea ce s-a exprimat” (art. 1710 C. civ.).
Prin urmare, efectele tranzactiei incheiate intre soti in timpul procesului de divort cu privire la anumite bunuri comune nu se pot extinde si asupra celorlalte bunuri comune. Facand aplicarea dispozitiilor legale anterior mentionate, rezulta ca forta tranzactiei incheiata de parti poate fi invocata numai cu privire la bunurile pe care le-a avut in vedere, iar efectele ei nu se pot prelungi si asupra altor bunuri.
Pe cale de consecinta, daca in timpul procesului de divort, prin tranzactia incheiata cu fostul dv. sot in vederea impartirii bunurilor comune, nu s-a solicitat si impartirea partilor sociale detinute de catre fostul sot la societatea comerciala de care faceti vorbire, la care avea calitatea de actionar, si a dividendelor pe care le-a obtinut in baza acestei calitati, in prezent dv. aveti dreptul sa solicitati efectuarea unui partaj suplimentar pe cale judecatoreasca. Posibilitatea efectuarii unui partaj suplimentar de bunuri este admisibila neexistand nici o prevedere legala care sa-l interzica.
Puteti insa sa realizati si un partaj voluntar daca, prin efortul ce trebuie sa-l depuneti, il convingeti pe fostul sot ca partajul judiciar implica costuri mai mari, timp pierdut in salile instantelor de judecata si stres inutil.

Urmărește-ne pe Google News