FOTOREPORTAJ | Trei luni după tragedia de la Caracal. Peste strigătul Alexandrei s-au așternut praful și pulberea din curtea casei ororilor lui Dincă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Doamnă, trimiteți-mi pe cineva că mi-e frică!” Sunt ultimele cuvinte ale Alexandrei Măceșanu, care pe 25 iulie implora la 112 să fie salvată. N-a ajutat-o nimeni pe Alexandra. Nici pe Luiza Melencu, dispărută din aprilie. Gheorghe Dincă spune că el le-a omorât și le-a ars, în curtea casei.
O țară întreagă s-a revoltat la aflarea ororilor din casa lui Dincă. Oamenii au cerut să se facă dreptate și au aprins sute de lumânări. După aproape 3 luni, peste emoția colectivă și peste strigătul disperat pentru ajutor al Alexandrei s-a așternut praful.
“Casa groazei”, cum i-au spus oamenii locuinței lui Gheorghe Dincă, este “imobil aflat sub sechestru conform art. 252 din Codul de Procedură Penală”. Asta scrie pe un panou prins în ținte pe peretele dinspre stradă al casei.
În fața porții a rămas doar banda galbenă cu “Poliția, nu treceți”. Polițiștii și procurorii au plecat. Jandarmii au plecat și ei. Singurul care mai păzește poarta casei lui Dincă și urmele altarului ad-hoc de lângă ea este câinele pe care l-au hrănit armatele de jurnaliști ce s-au perindat pe acolo.
Azi, în fața porții lui Dincă nu mai e nici o televiziune, de aici nu se mai dă nici un “breaking news”. Doar trei tineri veniți din Argeș la Caracal, special pentru “casa groazei”, stau pe bordura de vizavi și privesc meditativ.
În curtea “casei groazei” era aproape imposibil să intri până acum aproape două luni, când fiecare metru era verificat de anchetatori, în căutarea oricărei dovezi care să probeze cele două crime recunoscute de Dincă. Acum, fără nici o pază, poți intra nestingherit, ca la un obiectiv turistic.
Zecile de lumânări aprinse astă vară, întru neuitare, sunt aruncate acum, de-a valma, prin iarba și prin praful drumului.
“A murit un înger, a renăscut o țară”, scrie cu majuscule pe panglica unei coroane sprijinite de gardul curții lui Dincă. Cetina bradului între care au fost prinse garoafele s-a uscat, iar țara, după aproape 3 luni, a obosit și pare că a renunțat să renască.
După luni întregi de cercetări la fața locului, în curtea lui Dincă a rămas curat ca-n palmă. Doar două găini mai umblă bezmetice prin perimetrele delimitate de anchetatori și continuă să scurme pământul.
Tot gunoiul adunat din curtea lui Dincă e acum într-un morman înălțat în spatele casei. Cărămizi, fiare, o cască veche de motociclist, PET-uri, lemne, o rogojină, o saltea, arcuri, lăzi de plastic și o canapea.
Dealul de gunoaie are o înălțime de 2 metri. De-un singur lucru nu s-au atins anchetatorii: de coasa lui Dincă.
Curat a rămas și-n casa lui Dincă. Sunt încăperi în care a fost spartă pardoseala de beton, în căutare de probe.
Pe pereții tencuiți de Dincă în mai multe straturi sunt numerotate zonele în care au fost efectuate cercetări criminalistice.
Prin spatele curții defilează un câine de prin vecini, trecând pe lângă toaleta ecologică care a rămas în urma oamenilor legii. Câinele intră și iese pe sub poarta pe care, spun unii, Dincă ar fi putut să o scoată pe Alexandra atunci când poliția stătea de planton la intrarea dinspre stradă, așteptând acordul procurorului să intre în casa unde fata spusese că e sechestrată.
E “poarta roșie”, despre care Alexandra i-a spus polițistului Pistol la telefon, descriind curtea în care fusese sechestrată. În apropierea ei au stat de veghe apoi reporteri și cameramani, pândind mișcările anchetatorilor din curte. În locul presei, e acum un covor pestriț, din mucuri de țigară.
În capătul străzii Craiovei, unde Dincă spune că Luiza a urcat în mașina lui, e acum pustiu. N-a mai ieșit nimeni la autostop și nu mai trece nici un șofer care face “rechineală”, deși e ora 16.00, iar oamenii au terminat serviciul și merg spre case.
După ce Alexandra a sunat la 112, polițiștii din Caracal au verificat camerele de supraveghere video amplasate stradal. Pe cea din parcarea de lângă Liceul Mihai Viteazul au fost găsite imagini cu mașina lui Dincă, cu el coborând de la volan și urcând pe bancheta din spate, unde a rămas 20 de minute. Acela a fost momentul imobilizării fetei. Dar, din cauza unghiului în care era orientată camera video, nu s-a văzut și numărul de înmatriculare al mașinii. Azi, în parcarea de lângă liceu e aceeași cameră video, la fel orientată.
“EROINA NOASTRĂ” era numită Alexandra pe o bucată ruptă de polistiren, cu două luni în urmă. Treptele Primăriei Caracal erau pline atunci de ceara lumânărilor aprinse în memoria celor două fete. Azi, acolo a rămas doar urma lor, impregnată în marmură.
În primele săptămâni după apelul Alexandrei, în fața sediului Poliției din Caracal erau parcate mașinile televiziunilor, iar treptele de la intrare deveniseră tribuna oficială a celor care veneau să dea declarații presei. Azi, singurul care mai iese să vadă ce se întâmplă pe stradă e ofițerul de serviciu. “Ceva senzațional?”, întreabă el fotoreporterul. “De data asta, nu.”
În cele aproape 3 luni, trei ofițeri s-au perindat prin fruntea Poliției Caracal.
În orașul unde constructorii au uitat o macara între blocuri, Dincă a devenit acum “cea de-a 8-a minune din Caracal”. El și “casa groazei”, în fața căreia se întinde azi un altar în ruină. Ca și cum ar fi trecut ani de atunci.
În orașul în care și timpul se măsoară altfel, cu cifre romane reinterpretate pe ceasornicul de pe peronul gării, nu s-a răsturnat nimic.
