“Te iubesc, mami!”. Sunt, probabil, printre cele mai normale, dar şi mai frumoase cuvinte din lume. Pentru un copil sănătos e ceva firesc să le spună, dar să le şi audă. Dar nu pentru toţi. Nu şi pentru un copil ca Sebastian Sfarţi, condamnat de destin doar la “zgomotul” tăcerii. Sigur, Sebastian e încă un bebeluş şi încă n-ar putea spune acele cuvinte frumoase. D a r fără intervenţia medicală, în timp util, printr-un dublu implant cohlear, nici nu va avea şansa de a le auzi şi de a le spune vreodată. Pentru că nu-şi va cunoaşte nici vocea şi nu va şti cum “sună” nici propriile cuvinte, dar nici articularea plină de emoţie a glasului mamei. Nu e simplu pentru un părinte să fie anunţat că propriul copil e surd. Mai ales când socoteşte că a avut grijă la orice amănunt în timpul sarcinii. Doar că nu te poţi lupta cu genetica. Cel puţin nu încă.
Mai sunt de strâns 14.000 de euro
“Durerea a fost de nedescris când ni s-a spus că este suspect de hipoacuzie. Am intrat în faza de negare, dar mai ales de furie, de mâhnire şi de neînţelegere! Sebastian nu a fost născut prematur sau pe cale naturală. Eu am avut toate analizele la zi şi nu am luat nici o pastilă toată sarcina, tocmai fiindcă întotdeauna am avut temerile mele”, ne-a scris mama bebeluşului, cu durere neconsolată în cuvinte. “Am ajuns în punctul în care ni s-a sugerat că ar fi o problemă genetică. Am făcut un test din ADN-ul lui şi s-a confirmat: era purtătorul mutaţiei genetice responsabile pentru 70% din cazurile de hipoacuzie”, a mai adăugat ea. Nişte proteze auditive îl ajută acum să-i fie stimulat, cât de puţin, nervul responsabil cu auzul. Dar e doar o soluţie temporară, numai implantul cohlear putând rezolva problema. Însă e nevoie de bani pentru cel de-al doilea implant, unul fiind suportat de stat. Până acum, părinţii lui Sebastian au strâns 11.000 de euro, din cei 25.000 necesari. Mai e nevoie de aproape 14.000 de euro. Timp ar mai fi până în toamnă, când va fi perioada optimă pentru intervenţia medicală. Poate că Sebastian va avea baftă şi, inclusiv cu ajutorul unor oameni generoşi, va putea, într-o zi, să cânte la saxofon, aşa cum visează mama lui. Deocamdată, el e prea mic şi nu ştie despre acel vis. Dar, mai târziu, poate că va afla de el. Şi i-l va împlini!
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.