Prezenţa Sfântului Vasile este explicată diferit, prin prisma mitologiei populare. În unele locuri, Vasile este considerat a fi chiar numele de botez al lui Iisus Cristos, alteori apare ca fiind primul petrecăreţ, cel care a iniţiat tradiţia sărbătorii care îi poartă numele, dar peste tot este celebrat cu mare bucurie.
Cuprins:
Prima zi din an este considerată un moment propice pentru desfăşurarea practicilor magice. Tradiţiile care se săvârşeau în această zi marchează începutul, nu doar al unui nou an, dar şi, în mod simbolic, al unui nou ciclu de viaţă.
Integrându-se în perioada mai largă a sărbătorilor de iarnă, obiceiurile ce au drept scop uratul revin la domeniul fundamental al vieţii omului simplu de la ţară: muncile agricole, fertilitatea câmpului, roadele bogate etc.
Astfel, "Semănatul", "Pluguşorul", "Plugul cel Mare" şi "Vasilica " sunt cele mai importante texte "magice" care se rostesc în prima zi a anului şi au o valoare colectivă puternică: sunt adresate fiecărui gospodar în parte, dar acelaşi conţinut se referă şi se repetă pentru toţi membrii comunităţii. În aceeaşi categorie se integrează şi textele ce urează bunăstare fizică şi materială individului: "Sorcova" sau colindele de Sfântul Vasile (care le urează celor apropiaţi sănătate şi putere de muncă).
Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 şi 379, în vremea împăratului Constantin. El s-a născut în Cezareea Capadochiei, din părinţi credincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile, tatăl său fiind dascăl în cetate.
Cum s-a dovedit a fi un copil înzestrat şi dornic de învăţătură, el a fost trimis de părinţi la şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena, la cea din urmă cunoscându-l pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă prietenie. A fost înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică.
Sfântul Vasile a apărat dogma Sfintei Treimi, ducând o luptă aprigă, prin scris şi cuvânt, pentru luminarea creştinătăţii. Sfântul Vasile a murit la vârsta de 50 de ani, în ziua de 1 ianuarie, intrând în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.
În tradiţia populară, el apare înfăţişat cu mai multe "chipuri", cel mai frecvent dintre ele fiind acela de sfântul care au făcut minunile cele mai mari, păzitor de duhuri rele, cu "mare putere asupra dracilor". Astfel, cu rugăciunile lui se scot duhurile rele şi necurate din oameni.
De asemenea, se spune că pe Iisus Hristos îl cheamă Vasile: numele Hristos (creştin) i-a fost pus acestuia la vârsta de 30 de ani, când a fost botezat. Iisus Hristos s-a născut de Crăciun, iar la o săptămână, de Sfântul Vasile, a fost botezat în legea cea veche şi a primit numele "Vasile".
Sfântul Vasile apare şi ca "mare beţiv", care stă călare pe poloboc, iar de ziua lui se fac petreceri şi chefuri. De altfel, el e tare bun şi s-a rugat de Dumnezeu să-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintâi zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfântul Vasile a luat un clopoţel şi i-a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze lucruri bune. De aceea, de Sfântul Vasile există obiceiul de a ura.
De 1 ianuarie, există mai multe obiceiuri pentru bunul mers al lucrurilor.
Din cei 615.095 de români a căror onomastică este legată de sărbatoarea Sfântului Vasile, 523.389 sunt bărbaţi, iar 91.706 sunt femei.
Statisticile MIRA arată că 511.461 dintre români poartă numele Vasile, iar 10.710 răspund când sunt strigaţi Vasilică.
Un număr mult mai mic de români va petrece în prima zi a noului an, chiar dacă poartă prenume de alint sau derivate ale numelui marelui ierarh, cum ar fi Sile (507), Sică (423), Silică (231) sau Vasi (57).
Între femeile care au onomastica la aceeaşi dată cele mai multe sunt Vasilica (87.865), urmate de cele care răspund la apelativul Sica (953) şi Vasila (639).