Nici Guvernul, nici Presedintia nu par a intelege ca, barem in situatia extrem de grea prin care trece tara din cauza secetei si caniculei, s-ar cuveni sa lase dracu?T razbelul dintre ele sau cel putin sa admita un armistitiu si sa treaca la un dialog practic, punandu-si mintile la lucru, sa gaseasca si sa aplice orice masura apta sa reduca efectele crizei. Care se pare ca prin Piata Victoriei ? adica acolo unde se afla parghiile executive ? ori e ignorata, ori nu e vazuta la adevarata ei dimensiune. Recolta e compromisa. Animalele mor de sete, iar la iarna, care scapa, nu vor avea ce manca. Nu vor avea nici taranii. In orase zboara acoperisurile, oamenii cad secerati pe strazi, iar ambulantele, in Capitala, ajung prea tarziu, din cauza santierelor deschise cu toptanul de Videanu (de luni, incepe cosmarul si pe sos. Stefan cel Mare). Retelele electrice cad pe capete (centrul Bucurestiului a ramas doua zile fara curent).
Meteorologii previn ca urgia va continua. Nimeni nu le cere lui Tariceanu si ministrilor lui, ca si lui Basescu, sa se travesteasca-n paparude si sa implore Cerul sa dea ploaie. Dar pana la a ricana permanent e cale lunga. Presedintele l-a convocat pe premier sa raporteze CSAT care-i situatia si ce masuri rapide ia. Vrand-nevrand, Tariceanu a raportat, dar a declarat strepezit ca, de fapt, toti ministrii (inclusiv seful SRI) sunt informati, de unde ideea strecurata ca doar Basescu ar fi aerian. Nu de astfel de ‘cooperare’ are nevoie tara, ci de luciditate, competenta si spirit practic. De responsabilitate fata de o populatie pe umerii careia stau ambii beligeranti. Cu tot cu cohortele de ministri, experti si consilieri platiti din greu tocmai ca in astfel de imprejurari sa nu doarma.