«Închisoarea îndrăgostiţilor» păstra iubirea vie! Sașii din Biertan aveau pe vremuri o metodă imbatabilă de a ţine soții împreună | EXCLUSIV
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În judeţul Sibiu, multe dintre bisericile fortificate ale saşilor erau prevăzute odinioară cu un turn rezervat îndrăgostiţilor. Un turn unde nu se oficiau nunţi sau logodne, ci care servea drept închisoare pentru cuplurile ce aveau probleme în căsnicie şi păreau a nu găsi cale de împăcare.
Astfel de poveşti auzi în cetăţile din Slimnic şi Biertan, însă doar la Biertan mai există azi dovada vie că aşa ceva a fost aievea, iar legenda are un sâmbure de adevăr. De fapt, mai mult decât un sâmbure...
Cetatea de secol XIV-XV, monument istoric aflat în patrimoniul UNESCO, se înalţă falnică deasupra satului Biertan. Altarul, unul dintre cele mai mari altare poliptice din Transilvania, a fost construit de meşteri din Nurenberg şi Viena, la sfârşitul secolului al XV-lea, iar amvonul a fost cioplit dintr-o singură bucată de piatră.
Uşa a fost făcută în 1515 de către Johannes Reichmut, cel care a avut ingenioasa idee a realizării unui sistem de închidere în 19 puncte.
Unul dintre turnurile bisericii servea drept temniţă
Ansamblul bisericii fortificate este format din trei incinte legate între ele prin şapte turnuri. La nord de biserică, la intrarea în incintă, se află Turnul cu Ceas şi tot acolo este şi Turnul din lemn cu clopot.
În Turnul Mausoleu se găsesc plăcile de mormânt ale preotului care a ridicat biserica şi cele ale episcopilor îngropaţi în Biertan. Pe lângă acestea, s-au păstrat la fel de bine Turnul Catolic sau Turnul Slăninii, care era un soi de cămară a comunităţii din Biertan. Biserica din mica aşezare de saşi nu avea grijă doar de spiritul şi stomacul locuitorilor, ci şi de viaţa lor sentimentală.
Unul dintre turnuri este cunoscut drept “Închisoarea Îndrăgostiţilor”. Cuplurile de saşi care voiau să pună punct mariajului mergeau la preot şi îşi mărturiseau decizia. Răspunsul venea prompt: da, divorţul lor va fi îngăduit, dar numai după ce se va trece peste încercările din temniţa împăcării...
Divorţul era pronunţat la slujba de duminică
Cei doi soţi erau închişi în celula din turn pentru o perioadă de cel puţin 8 zile şi erau nevoiţi să împartă absolut tot ce era în încăpere: patul, masa, unicul scaun, o singură farfurie, un singur pahar şi... un singur set de tacâmuri.
Cum nu puteau face absolut nimic fără să se ajute cu partenerul, de cele mai multe ori soţii aflaţi în prag de despărţire ajungeau să-şi amintească ce anume i-a adus împreună şi să renunţe la ideea divorţului.
De altfel, în scripte, autorităţile vremii se lăudau că doar vreo trei cupluri au mai ajuns la despărţire în 400 de ani, după construirea temniţei împăcării. În cazul acestora, decizia era anunţată de preot în faţa întregii comunităţi, la sfârşitul slujbei de duminică.
