ÎNFIORĂTOR! Cum se făceau operaţiile estetice în secolul al XVI-lea

Pe atunci, oamenii rămâneau, practic, fără nas, dacă sufereau de sifilis şi cartilagiul le era pur şi simplu „mâncat” de boală sau dacă îl pierdeau în vreun accident sau duel, cum s-a întâmplat cu renumitul astrolog Tycho Brahe, în 1566.
Chirurgul italian Gaspare Tagliacozzi a venit cu o soluţie barbară de reconstrucţie a nasului. În primă fază, o bucată de piele de pe mâna, din arpopierea umărului, era desprinsă de muşchi. Între carne şi piele era pusă o bucată de lână sau alt obiect, până când pielea se usca şi se întărea, iar rana se vindeca. Ulterior, bucata de piele era parţial desprinsă de braţ şi cusută de nas, iar persoana căreia i se făcea „rinoplastia” trebuia să stea aşa, cu mâna ataşată de nas, până când grefa de piele se prindea de faţă. Apoi era tăiată oartea prinsă de braţ şi pacientul avea un… nas, chiar dacă nu semăna deloc cu unul natural.
Operaţiunea era riscantă, deoarece rana se putea infecta şi extrem de dureroasă, deoarece nu exista anestezie.
FOTO: Shutterstock

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE