Inima unei viitoare mame

Când am intrat prima oară, nevoit de soartă, într-un spital de copii, mi-a venit rău. Una este să vezi un matur bolnav şi alta este să simţi, să vezi cu ochii tăi suferinţa unui “pui de om”. A unei mogâldeţe, care nu poate decât gânguri şi privi în ochii tăi, inocent. O scenă de coşmar. Zilnic, ca într-un periplu al groazei, zeci şi sute de copii aşteaptă în braţele părinţilor sentinţe.

Cazuri care mai de care mai complicate. Iar ei stau gravi şi trişti ca nişte îngeri răniţi, cărora cineva le-a furat zâmbetul. Tensiunea e maximă, holul pare o sală de judecată unde se împart condamnări… Aş fi vrut să uit, dar doctorul Adrian Stanciu de la Budimex – Spitalul de copii “Marie Curie”- m-a rugat să-l ajut. La secţia eminentului doctor nu s-a instalat sistemul de oxigen. Nu sunt bani, iar costurile necesare ating suma de 80.000 de euro. Nu-s un om bogat decât sufleteşte, dar pentru cel care mi-a salvat copilul din ghearele morţii aş sări şi în foc. Pe cine era să sun? Pe buna mea prietenă, o comoară de om, Floriana Jucan. Deşi nu este încă mamă, Floriana, cu sufletul ei minunat, cu inima aceea în faţa căreia mă închin, se luptă ca o leoaică să obţină banii necesari. O face din dragoste, ştiind probabil că astfel de fapte ne vor salva sufletul. Să ştii, Floriana, că zâmbetul unui copil e mai de preţ decât orice pe lume. Te iubesc! Şi îţi mulţumesc în numele prichindeilor care se vor vindeca.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE