INTERVIU. Un expert român explică de ce s-a produs avalanșa mortală de pe ghețarul italian Marmolada și ce au aceste fenomene în comun cu cutremurele
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După avalanșa de pe ghețarul Marmolada din Italia, în urma căreia au murit șapte oameni ani, iar alți 13 sunt dați dispăruți, cercetătorii avertizează că astfel de fenomene se vor multiplica, din cauza încălzirii globale, dar nu poate fi prezis când și unde vor avea loc. „E aceeași incertitudine ca la cutremure”, a explicat, într-un interviu pentru Libertatea, cercetătorul Aurel Perșoiu, de la Institutul de Speologie Emil Racoviță, din Cluj-Napoca.
Cuprins:
Aurel Perșoiu și-a obținut doctoratul în geologie în Statele Unite, University of South Florida, Tampa și are un master în geomorfologie experimentală și dinamică de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca.
Cercetătorul a explicat, pentru cititorii ziarului, care sunt cauzele avalanșei din Alpii italieni de pe ghețarul Marmolada, și de ce astfel de fenomene vor apărea tot mai frecvent în următorii zeci de ani.
Marmolada este cel mai mare ghețar din Dolomiți, un lanț montan din nordul Italiei. Desprinderea bucății de gheață, care a cauzat avalanșa, a avut loc a doua zi după ce la vârful ghețarului s-a înregistrat un record de temperatură: 10 grade Celsius. Această temperatură extremă pare să fi fost factorul declanșator al avalanșei, însă de ani de zile ghețarul se topea - un fenomen normal, dar accelerat din cauza schimbărilor climatice.
Din cauza avalanșei, șapte turiști și-au pierdut viața, iar alți 14 au fost răniți.
Efectul încălzirii
Libertatea: Care sunt cauzele avalanşei din Alpi?
Aurel Perșoiu: Topirea gheţarilor e un proces normal, se întâmplă încontinuu. Gheţarii ca Marmolada au o zonă de acumulare, o zonă la altitudini mai mari, unde ninge şi se adună zăpada, se compactează şi se transformă în gheaţă. Iar acea gheață este plastică, așa că alunecă şi ajunge într-o zonă mai caldă unde se topeşte şi, prin topire, se dezintegrează. Din zona terminală a gheţarului se desprind încontinuu bucăţi de zăpadă. Acesta e procesul normal, care apare în orice fel de climat.
Ce diferă acum e frecvenţa cu care se întâmplă. Într-o climă care se încălzeşte, zona de topire a gheţarului este mai extinsă. Gheața nu trebuie să mai ajungă foarte jos ca să se topească. Se topeşte la o altitudine mai mare. Deci, pe de-o parte, creșterea temperaturii în sine face fenomenul mai des întâlnit.
Efectul precipitațiilor
Pe de altă parte, sunt şi precipitaţiile. Când, în general, temperatura aerului creşte, zone care în urmă cu 20-30 de ani, aveau precipitaţii solide, adică ninsoare, azi au precipitaţii lichide. Practic plouă pe gheaţă. Iar apa transportă o cantitate foarte mare de căldură, căldură care topeşte gheața mult mai rapid.
Gândiţi-vă la o bucată de gheaţă pe care o lăsaţi în chiuvetă. Dacă o lăsaţi în chiuvetă, se topeşte în două ore, să zicem. Dacă lăsați să curgă apă pe ea, chiar dacă e apă rece, se topeşte în 5 minute. Aurel Perșoiu, cercetător:
Am văzut imaginile de la Marmolada: ghețarul curge și bucăți din el se desprind de-a lungul acelor fisuri (numite rimaye) paralele cu marginea lui din aval. Căldura și mai ales ploile (apă cu temperatură de peste 0 grade) lărgesc aceste fisuri până când gheața de sub ele se desprinde și cade.
Incertitudine, ca la cutremure
- Există o monitorizare? Un mod prin care oamenii să fie avertizaţi că există risc de avalanşă? Un mod de a preveni prezenţa oamenilor în astfel de momente?
- Se fac monitorizări încontinuu. Problema e că nu se poate şti când anume se întâmplă. Este asemănător cu cutremurele. Dacă e vreun cutremur puternic în zona Vrancea, semnalul de alarmă se dă cu maximum 30 de secunde înainte, nu mai mult, ceea ce nu ajută extraordinar de mult în cazuri individuale. Iar în cazul gheţarilor, când are loc acea prăbuşire a gheţii, cu câteva secunde înainte.
- De ce?
- Apar fisuri care cresc, cresc, cresc, or acele fisuri produc nişte microcutremure şi acelea sunt înregistrate local. Nu se ştie unde o să se întâmple, nu se ştie când o să se întâmple, există staţii de monitorizare a gheţarilor, sunt şi studii mai noi microseismice, pe gheţari, dar avertizările vin cu câteva secunde înainte, deci este imposibil să fie avertizați înainte.
- Sunt anumite zone geografice unde e de aşteptat ca astfel de fenomene să apară cu frecvenţă mai mare, cum a fost avalanşa din Italia?
- În principiu, oriunde sunt gheţari. Sunt gheţari care se formează în zona înaltă a Alpilor şi curg în toate direcţiile, spre sud şi spre nord. Toţi aceşti gheţari ajung în zona lor de topire. Odată cu încălzirea climatică, această zonă de topire urcă în altitudine. Pe versantul sudic al Alpilor: Italia, sudul Franţei, este mai cald şi sunt precipitaţii mai abundente dinspre Mediterană. Așadar, e posibil să fie mai frecvente asemenea procese. Dar nu există un studiu care să evidenţieze în mod clar o regiune sau alta.
Zona Alpilor este extraordinar de sensibilă la asemenea procese. Nu se întâmplă să se topească şi să se prăbuşească doar gheţari, ci şi versanţi întregi de munte, de ordinul milioanelor de metri cubi de stâncă, pentru că gheaţa este prezentă şi în interiorul rocilor. Se topeşte şi nu mai ţine roca la un loc şi atunci apar prăbuşiri de roci, din nou, de ordinul milioanelor de metri cubi. Dar este imposibil de spus unde anume se va întâmpla.
- În cazul din Marmolada, a fost vorba de temperaturi extreme: 10 grade Celsius la vârf.
- Asta în mod sigur a topit gheaţa mai mult - și apa rezultată din topirea gheţii a contribuit şi mai mult la topire. Dacă gheața se topeşte la 10 grade faţă de 2 grade, cantitatea de căldură pe care o transportă apa este mult mai mare. Apa caldă a contribuit la destabilizarea gheţii.
- În acest caz, un sfat pe care l-am putea transmite turiştilor ar fi să evite zonele alpine la anumite temperaturi?
- Nu neapărat. În cazul unei prăbușiri, există factori pregătitori şi factori declanşatori. Factori pregătitori, în sensul că încet-încet s-a topit ghețarul. Această topire probabil că a început acum 20 de ani, sau 10 ani, sau 3 ani. Nu pot să spun o valoare exactă, dar ideea e că era pregătit, era în așteptare. Apoi a apărut acest factor declanșator, temperaturile ridicate, care au fost picătura care a umplut paharul. Or asta nu se poate prevedea.
Se poate întâmpla să fie 10 valuri de căldură și niciunul dintre ele să aibă un efect, dar al 11-lea să aibă. E vorba de momentul în care sistemul acesta trece de o valoare critică.
Am văzut ceva similar într-o peșteră de gheață din Norvegia, unde era o arcadă, un tunel prin gheață. Timp de 15 ani, am trecut prin el și nu se întâmpla nimic. Acum doi ani, s-a prăbușit. Putea să se întâmple oricând.
Singura certitudine: asemenea fenomene vor crește în frecvență
- Chiar e același grad de incertitudine ca la cutremure?
- Da. Singurul lucru pe care îl putem spune sigur e că asemenea fenomene vor crește în frecvență, pe fondul încălzirii globale. Posibil și în magnitudine, dar nu avem posibilitatea de a prezice unde și când se vor întâmpla.
Ghețarii devin mai susceptibili la topire, până când găsesc un nou echilibru. În mod normal, dacă ar avea loc o creștere a temperaturii de jumătate de grad, de exemplu, după care s-ar stabiliza temperatura la o valoare mai mare cu acea jumătate de grad, atunci pe parcursul a câteva decenii s-ar stabiliza și ghețarii. Dar creșterea temperaturii este continuă. Deja se vorbește de undeva la 1,5-2 grade Celsius.
Din cauza acestei creșteri rapide, ghețarii nu au timp să se echilibreze. Următorii zeci de ani acest proces se va accelera încontinuu, nu există șanse să se oprească, nu în următoarele decenii.
- Pot să apară și în România astfel de cazuri?
- Sunt trei peșteri mari cu gheață: Scărișoara, Borsec, Focul Viu. Cel puțin în cazul Scărișoarei am observat în ultimii ani o topire accelerată a gheții. Nu prăbușiri, dar topire.
Nu se va întâmpla ceva similar cu ce s-a întâmplat în Alpi, dar se topește de la suprafață, pentru că volumul gheții scade. În ultimii ani a scăzut în mod accelerat, mai ales din cauza precipitațiilor abundente. Probabil și acum se întâmplă, cu acest val de căldură.
