Cum a preluat Ion Iliescu puterea absolută în timpul Revoluției din decembrie 1989. „Am intrat în legătură cu ambasada sovietică ca să comunice la Moscova, să se ştie cine suntem şi ce vrem”

În câteva ore, ajutat de generalii care gestionau acțiunile armatei, Iliescu avea să preia, oficial, puterea la vârful statului român. Iliescu fusese anterior membru al Comitetului Central al PCR și ocupase diverse funcții importante în regimul comunist: ministru pentru tineret, președinte al Consiliului Județean Iași, deputat de Vrancea. 

În decembrie 1989, activistul comunist era director al Editurii Tehnice din București, după ce, în ultimii ani ai comunismului, ieșise din „grațiile” dictatorului. În 22 decembrie, ora 12.06, Nicolae și Elena Ceaușescu aveau să fugă cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central al PCR din București, ceea ce a fost consemnat, oficial, ca fiind momentul în care cei doi au pierdut puterea.

„Stimați tovarăși, sunt stăpânit de emoții”

În aceeași zi, la orele 14.45, Ion Iliescu avea prima apariție publică în studioul 4 al TVR, unde a susținut următorul discurs: „Stimaţi tovarăşi, prieteni, cetăţeni, sunt şi eu stăpânit de emoţii (…) Nimeni nu se aştepta ca acest regim să facă un semn de rezolvare pe cale normală, pe cale paşnică. Vinovatul principal este Ceauşescu. Acest om fără inimă, fără suflet, fără creier. Un fanatic care stăpânea cu metode medievale această ţară. Am vorbit la telefon acum 20 de minute cu generalul Victor Stănculescu. Se află la MApN. Fac apel, acum este trei fără un sfert, în jurul orei cinci, la sediul CC, să vină toţi cei responsabili care se pot angaja în această operă constructivă de care trebuie să ne apucăm încă de astăzi”.

Iliescu a revenit în studio, în jurul orelor 15.20, şi s-a adresat publicului tot cu apelativul „stimaţi tovarăşi”: „Pericolul cel mare care ne paşte acum este să se declanşeze anarhia. Deja sunt semnalări că grupuri de cetăţeni dezordonaţi, dezorganizaţi, devastează magazine, sparg vitrine, ăsta nu-i un semn bun pentru schimbare, pentru transformările care au loc în ţară, trebuie ca poporul să acţioneze ca o forţă ordonată şi organizată. Cu contribuţia, cu participarea activă a poporului, nu a unor conducători care s-au autointitulat conducători, s-au autointitulat aleşi ai poporului, s-au autointitulat comunişti, nu au nimic de-a face cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară. Vă mulţumesc şi vom continua să mai dialogăm în cursul zilei de azi”. 

Potrivit ultimului rechizitoriu al Dosarului Revoluției, emis în 2022, „prin această intervenţie, Iliescu „a devoalat în mod sincer crezul său în socialism şi ideologia comunismului ştiinţific, aspecte care vor fi reiterate ulterior la data de 27.12.1989 cu ocazia dialogului purtat cu ambasadorul URSS la Bucureşti – Evgheni Tiajelnikov”.

CFSN, noul guvern al României

În urma apariţiilor televizate, grupul condus de Iliescu a luat decizia deplasării la sediul MApN, cu scopul de a prelua puterea. 

În prealabil, Iliescu (aflat la Casa Scânteii – Editura Tehnică) şi generalul Victor Atanasie Stănculescu (aflat la sediul MApN) au purtat o discuţie telefonică în urma căreia acesta din urmă i-a garantat primului protecţia Armatei. În jurul orelor 16.00, în sediul Ministerului Apărării Naţionale a intrat un grup de civili format din Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, gen. lt. Iosif Rus, Petre Roman, gen. (r.) Nicolae Militaru (decedat în 1996 – n.r.) și alții. 

Grupul a fost primit de Victor Atanasie Stănculescu (numit ministru al apărării, în jurul orelor 10.00 ale aceleiaşi zile, de fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu, fără emiterea unui decret) precum şi de militari cu funcţii importante aflaţi deja în minister. 

„Cu toţii au intrat în sala de consiliu a MApN. Militarii l-au recunoscut în fapt pe Ion Iliescu ca fiind noul şef de stat şi de guvern, implicit, noul comandant suprem al Forţelor Armate Române. La rândul său, Iliescu şi-a asumat imediat, fără rezerve aceste demnităţi, comportându-se ca atare. Grupul (civili şi militari) a discutat inclusiv problema denumirii noului organ de conducere politică şi militară. S-a hotărât ca denumirea să fie Frontul Salvării Naţionale, întrucât unii dintre participanţi acţionaseră şi anterior datei de 22 decembrie 1989 prin diferite activităţi în scopul înlăturării preşedintelui Ceauşescu Nicolae. Iliescu (acceptat ca nou lider politico-militar), a propus constituirea unui Comandament unic militar şi civil care avea să coordoneze inclusiv operaţiunile militare, pe întregul teritoriu al ţării”, se susține în documentul procurorului militar.

Practic, acesta a fost momentul când Armata şi Securitatea și-au dat acordul ca România să fie condusă de Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN). Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, gen. lt. Victor Atanasie Stănculescu, gen.(r.) Nicolae Militaru (devenit ulterior ministru al apărării), Gelu Voican Voiculescu, a exercitat în mod direct prerogativele puterii de stat şi a luat decizii importante atât cu caracter politic, cât şi cu caracter militar. 

Întâlnirea de la sediul MApN a durat aproximativ 45 de minute, după care Iliescu şi anturajul său s-au deplasat la sediul Comitetului Central al PCR. Aici au fost întâmpinaţi inclusiv de col. Gheorghe Ardeleanu – comandantul USLA, care s-a pus la dispoziţia noii puteri. În clădire se aflau mulţi revoluţionari, militari, dar şi componenţi ai fostului CC al PCR, care se aflau într-un proces de constituire a unor nuclee de putere. 

Huiduit de revoluționarii din fața Comitetului Central

„În jurul orelor 17.:00, Ion Iliescu le-a vorbit revoluţionarilor aflaţi în perimetrul din faţa Comitetului Central, aproximativ 100.000 de persoane. S-a adresat mulţimii cu «Stimaţi tovarăşi!», moment în care a fost huiduit, având în vedere că printre revoluţionari s-a cristalizat un nou deziderat – «Jos comunismul!». 

Imediat a luat cuvântul regizorul Sergiu Nicolaescu, care se bucura de notorietate. A vorbit mulţimii şi l-a recomandat pe Iliescu ca fiind persoana potrivită să conducă România până la organizarea unor alegeri libere. Astfel, Iliescu s-a adresat din nou maselor, spunând «Dragi concetăţeni, clanul Ceauşescu a căzut…». La scurt timp, din balconul CC le-a vorbit revoluţionarilor inclusiv gen. lt. Ștefan Guşă (şeful Marelui Stat Major al MApN) care a anunţat că «Armata este alături de popor!». 

În urma apelului televizat făcut de Ion Iliescu, începând cu orele 17.00, la sediul CC al PCR au început să sosească mai mulţi foşti nomenclaturişti şi activişti ai PCR, marginalizaţi în ultimii ani de preşedintele Ceauşescu Nicolae. Printre aceştia s-au aflat Silviu Brucan şi Alexandru Bârlădeanu”, se mai afirmă în Dosarul Revoluției.

Ulterior, într-un birou de la etajul III, sub conducerea lui Iliescu, un grup format din civili şi militari a început redactarea unui „comunicat către ţară”. „Întâlnirea a durat aproximativ o oră, fiind integral filmată de Adrian Sârbu, la vremea respectivă angajat al Sahia Film. 

„Analiza acestei filmări devoalează atmosfera acelor momente, fiind surprinsă inclusiv intervenţia gen. col.(r.) Militaru Nicolae, care a spus: «Măi, oameni buni! Frontul Salvării Naţionale acţionează de şase luni, domnule». Apoi, Iliescu i-a anunţat pe ceilalţi participanţi la şedinţă: «Vreau să vă spun că am intrat în legătură cu ambasada sovietică şi le-am transmis situaţia în care ne aflăm, ca să comunice la Moscova, să se ştie cine suntem şi ce vrem. Asta le-am spus deja»”, mai susține procurorul care a realizat cercetările.

„Comunicatul către țară”, care a declanșat psihoza securist-teroristă 

Tot în 22 decembrie, în jurul orelor 22.30, Ion Iliescu a dat citire, prin intermediul TVR, comunicatului către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. 

„(…) Se deschide o pagină nouă în viaţa politică şi economică a României. În acest moment de răscruce am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale care se sprijină pe Armata Română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării. Scopul FSN este instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român (…) Întreaga putere în stat este preluată de CFSN. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a Armatei şi unităţilor Ministerului de Interne. Toate ministerele şi organele centrale îşi vor continua activitatea, subordonându-se CFSN (…) În teritoriu se vor constitui consilii judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale ale FSN, ca organe ale puterii locale”, susținea, printre altele, noul șef al statului român. 

Anchetatorii susțin că, prin subordonarea tuturor ministerelor, Iliescu și-a asumat puterea absolută a statului român. „Mass-media din România a aderat imediat la CFSN şi la liderii acestuia. TVR şi Radio România s-au poziţionat faţă de Ion Iliescu ca fiind noul lider al statului român. Presa scrisă a făcut acelaşi lucru. Organele centrale de presă aparţinând până la 22 decembrie 1989 fostului CC al PCR şi UTC s-au repoziţionat încă din după-amiaza aceleiaşi zile, transformându-se în organele de presă ale CFSN. În concluzie, începând cu data de 22 decembrie 1989, orele 16.00, inculpatul Ion Iliescu a devenit în mod incontestabil conducătorul politico-militar al României. Toate conduitele infracționale ulterioare acestui moment au fost săvârșite din această calitate”, se precizează în documentul Parchetului.

În intervalul de timp 22-27 decembrie 1989, CFSN a fost un veritabil Guvern bucurându-se de autoritate deplină pe întregul teritoriu al ţării, iar „începând cu după-amiaza ale zilei de 22 decembrie 1989 a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională”. 

„Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat cauza numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional”, susține Parchetul. 

Apariţia televizată a lui Ion Iliescu din seara de 22 decembrie 1989 a avut ca scop, potrivit anchetei, „generarea unei psihozei securist-teroriste la nivel național, dezinformând grav opinia publică cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare «securist-teroriste» şi necesitatea lichidării acestora”. 

Dezinformare specifică tehnicilor militare

„Dezinformarea a avut ca efect instaurarea unei stări generale de teamă şi nesiguranţă, generate de posibilitatea nedorită de reinstaurare a vechii puteri, şi a avut ca scop legitimarea inculpatului civil Ion Iliescu şi a grupului său (din care făcea parte inclusiv inculpatul Voiculescu), ca lideri ai noii structuri care preluase puterea în stat. 

Prin instaurarea acestei stării de teamă şi nesiguranţă, inculpatul civil Ion Iliescu şi grupul de persoane care i s-au alăturat în acest demers, inclusiv inculpatul civil Gelu-Voican Voiculescu, au creat premisele care au stat la baza numeroaselor situaţii de foc fratricid între cadrele MApN, cadrele MI-DSS și civilii înarmați, survenite începând cu seara zilei de 22.12.1989. 

Dezinformarea realizată nu a fost una întâmplătoare, de moment, ci s-a încadrat şi derulat potrivit regulilor şi tehnicilor de dezinformare specifice doctrinei militare, bazată pe demonizare, divizare şi derută generalizată. Ţinta dezinformării nu au fost doar manifestanţii din stradă, ci întreaga opinie publică românească şi, implicit, opinia publică internaţională”, se mai precizează în dosar.

Apariţiile televizate ale lui Ion Iliescu şi comunicatele CFSN au respectat, în opinia procurorului, întocmai tehnicile dezinformării. Astfel, „securiştii-terorişti” au fost demonizați, atribuindu-li-se comportamente abominabile și au fost create două tabere diametral opuse: „cei buni”, respectiv revoluţionarii, armata, şi noua conducere a ţării („oamenii de bine”) şi „cei răi”, respectiv fostul preşedinte şi securiştii-terorişti (care nu existau în realitate) fideli vechiului regim, pentru crearea stării de panică şi derută generalizată.

Foc fratricid și trageri haotice

„În timpul Revoluției nu au acționat forțe teroriste sau terorist-securiste, nu au acționat forțe străine, neacționând nici alte forțe interne total acoperite, de genul structurilor de rezistență. Psihoza securist-teroristă a stat la baza acțiunilor violente (prin folosirea de armament militar). Focul fratricid, tragerile haotice, consumul uriaș de muniţie, au fost efecte directe ale instaurării psihozei securist-teroriste. În lipsa acestei psihoze, tragediile survenite începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989 nu s-ar fi produs. 

Faptele reţinute în sarcina inculpatului Ion Iliescu au determinat, în mod direct și conștient, producerea de multiple acţiuni violente, prin folosirea armelor de foc şi a tehnicii de luptă aflată în dotarea forţelor armate, care au avut ca urmare imediată punerea în pericol a vieţii, integrităţii fizice şi psihice, precum şi dreptul la libertate al cetăţenilor români. 

Ion Iliescu a avut reprezentarea faptului că acţiunile sale, care au generat şi amplificat psihoza securist-teroristă, erau apte să aibă drept rezultat uciderea unor persoane, vătămarea integrităţii fizice sau psihice, lipsirea de libertate, în mod nelegal, sau alte asemenea fapte inumane care cauzează suferinţe mari sau vătămări unor persoane”, se afirmă în dosar.

Peste 12 milioane de cartușe, trase de militari

Cercetările efectuate au arătat că, în intervalul de timp 22 decembrie, orele 16.00 – 30 decembrie 1989, au fost ucise 857 de persoane, iar alte 2.382 au fost rănite. De asemenea, au mai avut loc 585 de privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari. Paradoxal, în zilele Revoluției, cât Ceaușescu s-a aflat la putere, au existat mult mai puține victime: 162 de morți și circa 1.100 de răniți. 

Psihoza securist-teroristă de după 22 decembrie a generat numeroase situații de foc fratricid, un consum uriaș de muniție militară, trageri haotice și, în general, o stare de pericol pentru societate. 

„În intervalul 22-30 decembrie 1989, forţele MApN au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe, plus sute de obuze trase cu blindate (tancuri), numeroase lovituri cu aruncătoarele de grenade (AG) și grenade de mână (ofensive și defensive). Totodată, în intervalul de timp 22-25 decembrie 1989 s-au executat 52 de ieşiri cu avioanele de vânătoare, 26 de ieşiri cu elicopterele militare, aparate militare de zbor care au deschis focul cu mitralierele de bord şi rachetele aer-sol (PRND). De la sol au fost lansate 53 de rachete antiaeriene, de diverse tipuri. 

Acest consum uriaş de muniţie, într-un interval de 8 zile, denotă efectele profunde şi generalizate ale psihozei teroriste ce a existat după data de 22 decembrie, ca urmare a exercitării inducerii în eroare. Astfel, populaţia României a fost manipulată pentru a fi convinsă că pe teritoriul României se desfăşoară un adevărat război”, afirmă procurorul militar Cătălin Pițu, cel care a instrumentat dosarul. 

Acesta a audiat martori, foşti militari, care au afirmat că un asemenea consum de muniţie este specific unui război real, purtat la scară largă, cu un inamic străin, bine determinat. 

A scăpat de răspundere prin moarte

Prin acest rechizitoriu, Iliescu a fost trimis pentru a doua oară în judecată pentru infracțiuni contra umanității, alături de Gelu Voican Voiculescu (84 de ani) și generalul Iosif Rus (89 de ani), fost comandant al Aviației Militare. 

În februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis trimiterea Dosarului Revoluţiei la Curtea de Apel Bucureşti, susținând că nu are competența să judece acest caz, pentru că Ion Iliescu nu era șef de stat pe 22 decembrie 1989, ci doar membru al Consiliului FSN. În octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti a decis începerea judecăţii, dar, în septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că procurorii militari nu au stabilit prin rechizitoriu „obiectul și limitele judecății”. 

Dosarul Revoluției s-a întors la Parchetul Militar, iar Iliescu a scăpat, prin decesul din 5 august 2025, de orice răspundere pentru morții și răniții de după 22 decembrie 1989. Cercetările pot însă continua cu ceilalți doi inculpați: Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE