Jurnal de fapte bune: Băiatul care a renunţat la copilărie pentru judo

Andrei mai are un frate, Dragoş, de 23 de ani. Ca în atâtea alte cazuri, mezinul şi-a dorit să-şi urmeze fratele mai mare. Şi, ca în multe poveşti similare, pe alocuri l-a şi depăşit. Fratele s-a apucat de judo la începutul gimnaziului, Andrei încă din clasa I, iar acum este considerat unul dintre vârfurile de lance ale generaţiei sale. Dragoş a urmat Facultatea de Sport, Alex plănuieşte ca, la un moment dat, să aibă acelaşi traseu. Până una-alta, mai toată energia băiatului este direcţionată către activitatea sportivă, iar în judo performanţă se poate face până spre 34 de ani, deci timp de perfecţionare are cât încape.

Casa de la sala de antrenamente

Zi de zi, cu excepţia duminicilor, Andrei şi colegii săi participă la câte două antrenamente a câte două ore, dublate, desigur, de orele de şcoală. Până la anul, când va lua calea Liceului Sportiv din oraş, urmează o şcoală cu profil normal şi, chiar dacă profesorii sunt înţelegători când vine vorba de participarea la competiţii sau la antrenamente, Andrei ţine să aibă rezultate peste medie la învăţătură. Întrebat dacă nu chiuleşte din când în când, dacă nu simte nevoia de o pauză din când în când de la acest program care se poate dovedi prea solicitant chiar şi pentru un adult, răspunde rapid.

Citește mai departe pe jurnaldefaptebune.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE