obiceiuri. Tocmai de aceea incearca sa isi contureze un drum sigur in viata, alegand scoala. Optsprezece barbati, cu varste cuprinse intre 20 si 59 de ani, sunt scoliti de o invatatoare trecuta de 60 de ani. Suna incredibil, mai ales daca tinem cont si de faptul ca elevii, inscrisi in clasele I si a II-a, ispasesc condamnari grele.
Au hotarat, totusi, sa se gandeasca mai mult la viitor si la ce vor face dupa ce vor iesi din penitenciar. Cum am trecut de primele porti ale „facultatii” – cum este definita puscaria in argoul detinutilor – porti care depasesc 6 metri inaltime, ni se comunica din start ca trebuie sa protejam identitatile tuturor celor cu care vom sta de vorba. Chiar si in revista de uz intern a penitenciarului – „si totusi noi” – identitatea fiecarui detinut-gazetar este specificata doar printr-o serie de initale. „Totul e sa speram la mai bine. Ca in orice clipa viitoare, nesiguranta, iluzia poate aduce un moment de siguranta, o implinire a visurilor noastre. Totul este posibil daca speri, crezi si vrei”.
Astfel se termina editorialul nesemnat din revista. Probabil ca acesta este si crezul celor 18 detinuti, care au hotarat sa se inscrie in clasele primare. „Ei nu stiau sa scrie si sa citeasca atunci cand au venit aici. in penitenciar, intrucat este unul de maxima securitate, totul se rezolva doar prin cerere. Cum sa redacteze ei una sau cum sa semneze, cand nu deosebeau o litera de cealalta?!”, ne-a spus invatatoarea E.P.
Obisnuita cu elevii din clasele I-IV, invatatoarea, ajunsa la varsta pensionarii, a acceptat provocarea de a preda pentru detinutii din Penitenciarul Rahova. Orele se desfasoara normal, cu toate ca nu te-ai astepta ca indivizi inchisi pentru omor sau talharie sa stea cuminti in banca si sa ia notite. Dar ei se gandesc serios sa se angajeze imediat dupa ce vor iesi din penitenciar, mai ales acum, ca „avem si 4 clase”.
„Eu chiar imi doresc sa continuu scoala si dupa ce ies de aici. Romana e materia mea preferata. Trebuie sa facem ceva mai bun pentru a ne reintegra in societate si suntem gata sa demonstram lucrul acesta”, ne-au declarat D.D., de 22 de ani si G.V., de 38 de ani, ambii condamnati pentru infractiunile amintite. „imi place sa lucrez cu ei. Sunt foarte ascultatori si dornici sa invete lucruri noi. Se vede, de altfel, si in rezultatele lor, toti au calificative „bine” si „foarte bine”.
Daca la inceput a fost o provocare, acum a devenit un scop din a-i invata pe acesti baieti sa fie mai buni in tot ceea ce fac. E deja al patrulea an al meu aici si nici nu ma gandesc sa renunt, sunt „arestata” aici, cum mai glumesc ei cateodata”, ne-a declarat invatatoarea.