Dezvăluiri din laboratorul COVID-19 din Iași. Lipsesc specialiștii care să interpreteze rezultatele testelor: „Greul abia începe, după 15 mai testarea e fundamentală”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În Laboratorul de Biologie Moleculară al Universității de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași s-au făcut 2.500 de teste pentru depistarea noului coronavirus în prima lună de funcționare. Libertatea a aflat care sunt principalele probleme cu care se confruntă, dar și la ce se așteaptă specialiștii în perioada următoare.
Cuprins:
- “Totul trebuie să fie la maximum, nu la suficient, pentru că vorbim despre un agent patogen extrem de periculos”
- Nu își permit să ia pauze
- Singurul instrument de protecție după 15 mai: testarea
- Aparate există în țară, dar nu și oameni pregătiți să lucreze la ele
- Resursa de cooptare a specialiștilor e limitată
- Experții UMF spun că nu aparatura e greu de găsit în perioada aceasta, ci specialiști bine pregătiți ca să interpreteze rezultatele testelor
- Aceștia avertizează că, începând cu 15 mai, testarea ar trebui să fie principalul instrument de protecție.
- “Abia după 15 mai vom vorbi propriu-zis de transmitere comunitară, când va fi greu să urmărești fiecare caz prin anchetă epidemiologică. E clar că va fi o creștere a numărului de cazuri, iar testarea trebuie să fie fundamentală”, a declarat prof. dr. Radu Iliescu, prorector al UMF.
Cercetătorii de la UMF vorbesc de faptul că toată activitatea a început cu mult entuziasm, cu sentimentul că sunt lucruri care trebuie făcute și că pot schimba ceva, cu adevărat, în bine. Entuziasmul nu s-a pierdut, spun aceștia, iar echipa de 9 oameni de la UMF continuă și astăzi să facă sute de teste pe zi, într-un laborator cu măsuri de protecție care se mai regăsesc în țară doar la Institutul Matei Balș, după cum explică Bogdan Tamba, directorul Centrului de Cercetare și Medicină Experimentală, CEMEX, în cadrul căruia a fost înființat laboratorul.
Cei nouă oameni dedicați acestui proiect lucrează 10-14 ore pe zi, indiferent de ora de la care trebuie să înceapă, și sunt cinci care au doctoratul făcut pe studiu aplicat în laborator și patru studenți voluntari: cercetătorii Gianina Dodi, Cosmin Teodor Mihai, Roxana Popescu, Mitică Ciorpac, Florina Cojocaru Ivan și studenții Ștefan Gabriel Butnărică, Cezar Cătălin Caratașu, Bianca Elena Crețu și Antoanela Maria Pasăre.
“Totul trebuie să fie la maximum, nu la suficient, pentru că vorbim despre un agent patogen extrem de periculos”
“Membrii echipei trebuie să se cunoască între ei, să se armonizeze, trebuie să învețe să deprindă regulile și procedurile de lucru. Exact ca la automobile. Chiar dacă ai permis de conducere, una e să conduci un Ferrari, alta să conduci un Renault, și alta să conduci un tractor. Și dacă te duci cu un Ferrari pe circuit - cum am făcut noi, totul trebuie să fie la maximum, nu la suficient, pentru că vorbim despre un agent patogen extrem de periculos. Un laborator cu un astfel de nivel de siguranță biologică mai există, în țară, doar la «Matei Balș». Fluxurile și funcționarea laboratorului sunt la standard BSL3 (Biosafety Level 3), ceea ce asigură, în primul rând, protecția optimă a personalului implicat, dar și calitatea diagnosticelor”, a declarat Bogdan Tamba.
Acesta a precizat că în momentul de față la UMF se fac circa 1.000 de teste într-o săptămână și că au fost cazuri în care oamenii au fost chemați la 3 dimineața, pentru o serie de teste care trebuiau efectuate de urgență. O astfel de situație a fost și în ziua de Paște, când s-a lucrat aproape 24/24 de ore, fiindcă tocmai izbucnise un focar de coronavirus la Centrul de reabilitare psihiatrică de la Suceava.
“În Vinerea Mare, de Paște, au fost primite câteva sute de probe tocmai de la Suceava, unde au fost sute de îmbolnăviri. Oamenii erau liberi, au venit de acasă, prima tură a terminat la 5 jumătate dimineață și apoi a intrat tura următoare, care a lucrat până duminică - în prima zi de Paște - până la miezul nopții, nu au avut sărbători”, a declarat, pentru Libertatea, Radu Iliescu.
Nu își permit să ia pauze
Programul de lucru este unul foarte intens - o tură care începe dimineață la ora 7.00 presupune ca până la ora 13.00 - 14.00 nici unul dintre cei doi cercetători care lucrează în laborator - cel care pregătește probele și cel care derulează testele în aparatele RealTime PCR, nu pot să bea apă, să mănânce sau să meargă la toaletă. Altfel, procesul de dezinfectare și de pregătire din nou ar dura circa o oră, timp în care toată echipa ar aștepta același om.
“Evident că mă interesează timpul lor de lucru, pentru că apare fenomenul de burn-out, ei nu-și dau seama, sunt entuziaști, tineri și dispuși la acest efort, dar asta nu înseamnă că organismul lor nu resimte. Cea mai sensibilă este zona de extracție, unde se lucrează cu virus viu și unde sunt acele echipamente foarte sofisticate de protecție. Acum lucrăm pe două ture, s-a echilibrat și programul de lucru. Eu insist și îmi doresc să nu stea mai mult de zece ore”, a explicat Bogdan Tamba.
Singurul instrument de protecție după 15 mai: testarea
Prof. dr. Radu Iliescu explică însă că tot efortul de până acum a fost ca o pregătire pentru momentul de după 15 mai, când testarea trebuie să devină noua politică de țară și când, explică acesta, trebuie să ne așteptăm ca numărul de cazuri să crească.
“Abia după 15 mai vom vorbi propriu-zis de transmitere comunitară, când va fi greu să urmărești fiecare caz prin anchetă epidemiologică. E clar că va fi o creștere a numărului de cazuri, iar după momentul 15 mai, testarea trebuie să fie fundamentală fiindcă nu mai ai cum să limitezi strict transmiterea. Trebuie să testăm mult mai mult după acel moment, fiindcă nu mai ai protecția distanțării fizice și singurul nostru instrument de protecție acesta va fi: să testăm”, a declarat prof. dr. Radu Iliescu, prorector al UMF, pentru Libertatea.
Aparate există în țară, dar nu și oameni pregătiți să lucreze la ele
Acesta a precizat că au fost discuții la nivelul Ministerului Educației cu privire la organizarea unor centre regionale de referință pentru testarea RealTime PCR, iar UMF Iași a fost desemnată pentru a fi reprezentantul regional. Prorectorul spune că aceste centre regionale nu trebuie neapărat să fie cele care au capacitatea de testare cea mai mare, deși este important și acest aspect, ci trebuie să fie centre pregătite pentru un proces îndelungat de supraveghere a evoluției virusului, care să devină centre de referință.
“Trebuie să ne pregătim pe termen lung de lupta cu virusul, avem nevoie de centre mari care să devină centre de verificare a unui test: dacă acesta e neconcludent, îl refaci într-un centru unde riscul de a avea un rezultat fals pozitiv sau fals negativ să fie cât mai mic. Centrele acestea trebuie să fie și centre de formare, fiindcă avem nevoie de noi specialiști”, a punctat Radu Iliescu.
O mare problemă a României în această luptă pe termen lung este pregătirea oamenilor care să lucreze în astfel de laboratoare. Specialiștii de la UMF Iași au explicat că degeaba există aparate, dacă resursa umană nu este una de calitate, fiindcă procesul de diagnosticare este unul foarte complex.
“Lumea trebuie să înțeleagă că această tehnică este venită din cercetare și dusă în diagnostic. Nu este o tehnică 100% automatizabilă, nu apeși pe un buton și iese rezultatul, trebuie să interpretezi rezultatele. Nu este suficient să apeși pe un buton și să iasă rezultatul, nu este așa. Este vorba de o amplificare logaritmică, o curbă logaritmică. Dacă acea curbă nu are o formă perfect logaritmică, atunci începi să-ți pui întrebări și practic se analizează fiecare probă, fiecare caz în parte, deși se fac 96 în același timp”, a explicat Radu Iliescu.
Resursa de cooptare a specialiștilor e limitată
Au fost probe la Iași care au fost refăcute de mai multe ori, în kituri diferite, care analizau gene diferite, fiindcă rezultatul a fost unul neconcludent în mai multe rânduri, deși proba fusese prelevată în mod corect. În astfel de laboratoare pot lucra persoane care au pregătire în biologie moleculară, care lucrează cu ARN și ADN, dar care nu au lucrat în special pentru diagnostic până în prezent. Deci resursa de cooptare a noilor specialiști este deja una limitată, pentru că pregătirea unei persoane de la zero, fără cunoștințe de biologie moleculară sau experiență în laborator, ar putea dura și până la șase luni.
În prezent, se estimează faptul că o persoană care are un background în biologie moleculară poate fi pregătită într-o echipă care lucrează deja teste în circa șase săptămâni.
“Din experiența de la CEMEX, durează cam o lună, o lună și jumătate - contează și numărul de probe pe care le analizezi, când am trecut de 2.000 de probe cei din laborator au început să recunoască o serie de standarde, cum să gestioneze rezultatele incerte etc. Experiența practică este esențială”, a conchis Radu Iliescu.
