Liber la cuvânt | Cum se îngălbenesc sindicatele

Un al doilea lucru care mă deranjează la mulţi lideri sindicali – şi spun mulţi pentru a evita grobiana generalizare – este averea fabuloasă pe care o posedă. Fără să muncească în adevăratul sens al cuvântului, zeci de trepăduşi, mari meşteri ai cuvântului, gargaragii profesionişti, au strâns ban pe ban de au ajuns posesorii unor adevărate peşteri ale lui Ali Baba. Uite aşa nişte lideri sindicali, apărători ai drepturilor celor care muncesc, sunt în realitate nişte veroşi afacerişti. Evident, controlul averilor lor poate fi comentat politic, pentru că e pusă în dezbatere Legea muncii.

Guvernanţii n-au nevoie de mişcări de stradă, e suficientă o nouă revoluţie precum cea din Egipt. Chiar şi una mult mai redusă poate pune în pericol şubredul Executiv. Dacă controlul sindicaliştilor este numai o decizie politică şi se va demonstra lucrul ăsta, asistăm la o mare mojicie. Dacă este un control firesc, banal, acesta trebuie salutat. Doar sindicatele nu sunt stat în stat, iar noii Jimmy Hoffa de Dâmboviţa îşi pot face de cap cum vor ei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE