Liber la cuvânt | Sinucigaşi la volan

M-a ajutat Bunul Dumnezeu şi n-am permis auto. N-am autoturism şi nici n-am de gând să-mi iau. Prefer să merg cu taxiul, cu mijloacele de transport în comun sau cu metroul. Chiar dacă mi-ar da cineva degeaba, de pomană, o maşină, o limuzină, cred că nu m-ar interesa. N-am vocaţie de Schuma- cher, de rege al volanului, de învârtitor al colacului. În plus, sunt un om comod, poate prea comod. De ce să mă trezesc cu o oră înainte să verific bujiile, carburatorul, să pun benzină? În weekend să duc maşina la spălat, să plătesc asigurări, să beau bere cu vecinii în timp ce o repar şi multe-multe alte dandanale?
Da, nu-mi place să şofez, iar ca mine sunt zeci de mii de oameni care au adoptat zicala: cea mai bună maşina e cea cu şofer. Nu doar eu trebuie să mă felicit că n-am permis, ci un întreg cartier, poate chiar un oraş. Au scăpat cu viaţă! Nu-s handicapat, dar cine crede că poate fi un şofer bun numai pentru ca a terminat o instituţie de învăţământ superior, o şcoală, se înşală amarnic. Cunosc profesori universitari care sunt catastrofe la volan.
Zilnic mor circa opt români în accidente rutiere. Enorm! Mai mult decât în timpul războiului din Iugoslavia. E şi normal, dacă permisele se dau ca la Piteşti! Dacă şi analfabeţi precum Bercea Mondial au carnet!
A fi astăzi şofer în România e un act de curaj. Oricât de bun ai fi la volan, trebuie să te fereşti de alţii. O cursă infernală, un drum pavat cu cruci! Nu mi-e milă de demenţii care mor după ce fac haiducii la volan. Dar restul ce vină au, că mor nevinovaţi?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro