Liber la cuvânt – Sub povara ruşinii

Zilele trecute am avut ocazia să petrec un sejur în străinătate. Nu mi-a fost greu să-i indentific imediat pe conaţionalii din hotel. Timizi şi spăsiţi, de parcă veniseră forţat în vacanţă. Atenţi până la exagerare să nu deranjeze ceva, stresaţi precum un elefant într-o prăvălie de porţelanuri. Iar cei mai mulţi dintre ei refuzau să vorbească româneşte de faţă cu alte persoane, parcă pentru a nu fi deconspiraţi!

Până şi dialogurile cu propriii copii se purtau în şoaptă, printre dinţi, şuierate: “Ţi-am zis să stai liniştit, să nu mă faci de râs, că te rup acasă cu bătaia”. Zile întregi m-am gândit de unde vine această atitudine de cetăţean de mâna a doua, de unde acest complex de inferioritate, pentru că, la urma urmei, plătiseră la fel ca nemţii, ca olandezii etc. Başca, suntem şi cetăţeni UE, ceea ce nu pot spune ruşii şi alte naţii (uzbecii, azerii, turkmenii), care stau la coadă pentru viză în aeroporturile din Turcia.

E drept că faima noastră în exterior nu-i una măgulitoare, dar nici noi nu trebuie să ne comportăm precum nişte condamnaţi la moarte!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE