Îşi revine de fiecare dată atunci când cineva vrea să o gâtuie. Altceva e dramatic, apocaliptic, de neiertat. Că vieţuiesc lângă noi jalnice făpturi care- şi vând conştiinţa pentru o funcţie efemeră, pentru un argint în plus. Da, ţara noastră e plină de Iude. Iuda are carte de muncă! Bipezi născuţi sub soarele carpatin, care nu pot gândi decât duodenal: cu două orificii. Pe unul intră şi pe altul iese. Dacă la asta mai adaugişi o mică sumă de bani şi o funcţie, e gata trădarea. Poate e adevărată butada conform căreia “dacă un român se vede cu o masă în faţă zice că e director”.
Dar ajung să cred că dacă un românaş de-al nostru se vede “cu sacii în căruţă”, adică are un salariu bunicel şi o funcţie de conducere, începe să-şi înjure ţara. “Păi, în altă parte, eram altfel preţuit… La valoarea mea…”
Iuda e întotdeauna nemulţumit. Vinde tot, cu sentimentul că nu-i este recunoscută adevărata valoare, trădarea. Ar vinde-o şi pemă- sa pentru o funcţie, şi-ar antama şi viitorul, ar renunţa şi la copii… Nu-i invidiaţi pe potentaţii zilei, ei de mult şi-au vândut sufletul! Într- un final, Iuda se spânzură!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro