Ce s-a ales de olimpicii la matematică de acum 35 de ani. Poza în care apare și Nicușor Dan
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nicușor Dan, primarul general al Capitalei, a postat recent pe contul său de Facebook o fotografie cu el și alți 11 adolescenți de la pregătirea pentru Olimpiada internațională de matematică din 1988. Libertatea i-a contactat pe foștii olimpici și a aflat unde au ajuns zece dintre ei.
Cuprins:
12 adolescenți se adunau acum 35 de ani, în vara lui 1988, pe un teren de sport din Craiova, ca să fie prinși într-o fotografie. Se numărau printre cei 24 de olimpici ai lotului lărgit de matematică. Tatăl unuia dintre băieți, aflat în vizită, i-a pozat atunci în apropierea căminului Liceului Electroputere, unde erau cazați.
Nicușor Dan, primarul general al Capitalei, și el în poză (dreapta jos), a postat imaginea alb-negru recent pe contul său de Facebook, unde a avut peste 4.000 de reacții.
În jur de o lună și jumătate dura pregătirea elevilor – participau din toate clasele de liceu –, apoi, în urma unor examene, erau selectați numai șase pentru olimpiada internațională. În 1988, competiția s-a ținut la Canberra, în Australia, și au mers acolo trei adolescenți din fotografie: Florin Belgun și Andrei Moroianu, care s-au întors cu medalia de argint și Nicușor Dan, care a luat aurul.
„Aveam cursuri (pregătire, n.r.) în fiecare zi, nu mai mergeam la școală”, își amintește Florin Belgun, cel mai scund din imagine, atunci elev într-a X-a la Colegiul Sfântul Sava din București.
Câțiva dintre cei fotografiați au păstrat legătura până astăzi. „De câteva luni a circulat poza printre noi și am reușit să-i identificăm”, adaugă despre olimpici Belgun, 51 de ani. Pe doi dintre ei însă nu i-au mai recunoscut, fiind tineri din toată țara.
Toți cei zece tineri au plecat la studii în străinătate în anii ‘90 și doar patru dintre ei au revenit în România. Patru au rămas în Franța și doi în SUA; unul a decedat aproape de orașul francez Angers acum mai bine de două decenii.
Libertatea i-a contactat pe toți ceilalți nouă olimpici identificați din imagine. Trei au acordat un interviu, iar Gabriel Istrate (stânga jos), al cărui tată a făcut fotografia, a confirmat informații pentru ziar.
Haine furate la ștrand și o amendă
„Aveam pregătire dimineața și un pic după-amiaza, dar în rest jucam bridge. Petreceri nu făceam, nu erau deloc fete, așa că nu dansam între noi”, povestește Andrei Moroianu, 52 de ani, despre programul lor de la Craiova.
Nicușor Dan era în an terminal la Liceul Radu Negru din Făgăraș, iar Andrei Moroianu, chiar în spatele său, cu un an mai mic, studia la Liceul de Informatică, astăzi Colegiul Tudor Vianu.
Deși lucrau mult, găseau vreme și pentru relaxare. Într-un weekend, de pildă, s-a dus cu Nicușor Dan la ștrandul din oraș, își mai amintește acesta. „Am intrat în apă și când ne-am întors, am văzut că lui Nicușor i se furaseră toate hainele, mai avea doar slipul de pe el”, povestește Andrei Moroianu despre întâmplarea pe care a confirmat-o și colegul său de olimpiadă.
I-a împrumutat tricoul său lui Nicușor Dan și a rămas în pantaloni. Apoi, cei doi au luat autobuzul ca să ajungă la cămin, iar pe drum, controlorul i-a amendat din cauza vestimentației.
„Am plătit vreo 150 de lei fiecare, era enorm atunci. Seara ne duceam în camere și întrebam colegii dacă au vreo sticlă goală, le strângeam cu Nicușor și le vindeam la punctele de colectare; până la sfârșit, ne-am recuperat paguba”, spune Moroianu.
Olimpiadele pe vremea aia, dincolo de distracția din provincie, erau și un bun prilej de călătorie peste graniță, mai subliniază Andrei Moroianu: „Înainte de '89 doar prin olimpiade am ieșit din țară”. Înainte de Australia, amândoi ajunseseră, în 1987, la Internaționala din Cuba.
„Perspectiva mea de viață era că voi fi cercetător într-un institut din România”
Pe lângă bridge, el și colegii de olimpiadă jucau baschet și uneori fotbal pe bani pe terenul de sport al căminului, povestește Nicușor Dan, 53 de ani. „Ne duceam la cinema, la teatru și într-un parc foarte frumos din Craiova”, adaugă acesta.
În acele săptămâni, elevii s-au împrietenit, însă discuțiile lor nu erau niciodată despre politică sau despre cum va arăta viața lor după liceu, mai spune Nicușor Dan: „Nu era o mare preocupare pentru viitor. Timpul stătea și noi ne bucuram de el. Eu atunci nu mă gândeam că se va sfârși comunismul. Perspectiva mea de viață era că voi fi cercetător într-un institut din România, că jumătate din timp voi face matematică și jumătate din timp voi citi literatură și filosofie”.
„În anii '90, șapte din poză eram la Paris!”
În 1992, la patru ani de la realizarea fotografiei, Andrei Moroianu a participat la un concurs organizat pentru studenți străini de Școala Normală Superioară/ École normale supérieure din Paris. Pentru că nu voia să plece singur acolo, l-a încurajat și pe Nicușor Dan să se înscrie. Au fost acceptați amândoi.
În același an, a intrat la această prestigioasă instituție de învățământ superior și Ioan Bădulescu (al doilea de la stânga, sus), care se mutase la Paris încă din 1990, la mătușa lui stabilită acolo. Un an mai târziu li s-a alăturat și Florin Belgun.
În aceeași perioadă, cei patru s-au regăsit în Franța cu alți colegi alături de care s-au pregătit la Craiova. Lucian Șlicaru (în stânga lui Nicușor Dan) și Dragoș Iftimie (al treilea de la dreapta, în picioare) au obținut burse la Universitatea din Paris.
Iar Sergiu Moroianu (primul din stânga, sus), fratele lui Andrei Moroianu, cu doi ani mai mic decât acesta, a venit, conform CV-ului, în 1994 la Școala Politehnică din capitala franceză. Cei doi frați s-au împăcat bine cu matematica încă din școala generală, povestește Andrei Moroianu, căci i-au îndrumat și părinții lor, ambii matematicieni.
„În anii '90, șapte din poză eram la Paris!”, calculează Moroianu.
La acea vreme, Gabriel Istrate, care a digitizat fotografia făcută de tatăl lui în 1988, își făcea doctoratul la Universitatea Rochester din New York. Iar Mihai Ionescu (al treilea de la stânga, sus) și Octavian Beldiman (al doilea de la dreapta, sus) se mutau, de asemenea, în Statele Unite.
Cei care au rămas și cei care s-au întors
Andrei Moroianu plănuia să-și scrie în Franța teza de doctorat și după câțiva ani să se întoarcă în România, dar a întâlnit-o între timp pe soția lui și a hotărât să rămână la Paris. Astăzi, este director de cercetare la Centrul Național de Cercetare Științifică. Nicușor Dan a revenit însă în țară în 1998, potrivit CV-ului său, după ce și-a susținut doctoratul. „Am plecat cu gândul că o să mă întorc”, precizează acesta.
În dreptul fotografiei din 1988 postate pe Facebook a pus și un citat din romanul „După douăzeci de ani” de Alexandre Dumas: „pe nesimţite, fără să-şi dea nici el singur seama, mereu în garnizoană, mereu în lupte, mereu pe cal, d'Artagnan ajunse (nu ştiu cum se spunea asta pe atunci) ceea ce numim astăzi un adevărat soldăţoi”.
A fost o autoironie, spune Nicușor Dan, legată de trecerea timpului și așteptări. „Când ai 18 ani, îți închipui că poți să faci foarte multe lucruri. Când ai 50, ai o perspectivă mai realistă. Ai făcut deja ceva, dar mult mai puțin decât în mod utopic credeai că poți să faci”.
Aceeași decizie de-a se stabili în România au luat-o și alți foști olimpici. Gabriel Istrate, de exemplu, a fost cercetător la Institutul eAustria din Timișoara și în prezent e profesor la Universitatea din București.
Sergiu Moroianu, soțul primarului sectorului 1, Clotilde Armand, s-a întors în București după un doctorat la MIT în SUA, iar din 2005 lucrează ca profesor și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române (IMAR). O perioadă a fost membru USR.
„Fratele meu niciodată nu și-a pus problema să rămână (în străinătate, n.r.)”, spune Andrei Moroianu. N-a fost dezamăgit că acesta a ales România în cele din urmă, adaugă el. „E mulțumit de viața lui; și eu sunt de a mea”.
„Voiam să mă întorc mai devreme”
În 2014, Florin Belgun s-a angajat tot la IMAR. Înainte, a fost mai mulți ani cercetător și profesor la universități din Germania precum Humboldt din Berlin și Universitatea din Hamburg.
„Voiam să mă întorc mai devreme, dar la vremea aceea nu se putea trăi din salariul de la institut. Lucrurile au mai evoluat”, spune acesta. În Germania, pentru posturile de profesor în universități ar fi avut de făcut naveta și i-ar fi fost mai greu, explică Belgun, așa că a preferat să-și continue activitatea de cercetare în țară.
În Franța, unde se află Andrei Moroianu, își forma o familie și Lucian Șlicaru în 1998. Se căsătorise și se mutase în orașul Angers, la aproximativ 300 de kilometri de Paris. Își luase permisul de câteva luni, a cumpărat o mașină și s-a dus singur să o aducă acasă din sudul țării, își amintește Andrei Moroianu. A condus câteva sute de kilometri, iar în apropiere de Angers a avut un accident frontal și și-a pierdut viața.
Ioan Bădulescu și Dragoș Iftimie au rămas, de asemenea, în Franța. Primul este profesor de matematică la Universitatea din Montpellier, celălalt, la Universitatea Claude Bernard din Lyon.
Nici Mihai Ionescu sau Octavian Beldiman n-a mai revenit definitiv din SUA. Cu Beldiman, foștii colegi de olimpiadă n-au mai păstrat legătura. În ce-l privește pe Mihai Ionescu, acesta lucrează la Google de 20 de ani, iar din 2016, conform contului de Linkedin, coordonează peste 1.000 de oameni.
Abiatar 16.07.2023, 21:59
Respect
Any0205 16.07.2023, 23:26
Respect! Atunci chiar se invata matematică, nu ca acum.
Marcu_89 16.07.2023, 23:38
Nimic despre profesorii care i au pregătit ?
Silvia06 17.07.2023, 00:24
Felicitari tuturor! ?
X01Y 17.07.2023, 00:47
Foarte frumos articol, felicitări pentru documentare!