Andri și un coleg de-ai lui au fost reținuți și percheziționați, iar telefoanele lor au fost confiscate. Cât despre ajutorul umanitar pe care îl transportau, „militarii ruși au aruncat la gunoi mâncarea pentru copii, scutecele, medicamentele. Iar pe noi ne-au băgat în portbagajului unei mașini, legați la picioare și la mâini, cu ochii acoperiți”.
Ce era mai rău abia avea să urmeze. „Ne-au băgat într-o gură de canal. Ne scoteau de acolo și ne băteau pe rând. Doreau să știe pozițiile militarilor ucraineni”, rememorează Andri.
„Ne-au pus să ne săpăm propriile morminte”
Pe 23 martie, își amintește, „ne-au scos pe amândoi din trapă și au început să ne lovească cu mitraliera. Apoi am fost aruncați într-un transportor blindat și duși spre pădure pentru a fi împușcați”.
Ne-au pus să ne săpăm propriile morminte. Și apoi au tras. Am simțit că un glonț mi-a lovit bărbia. Altul, picioarele. Am auzit cinci focuri de Îmi luasem la revedere de la viață.
Andri Verbițki:
În mod miraculos, spune că a supraviețuit. Rușii le-au făcut vânt în groapă celor doi voluntari și au plecat în grabă.
„M-am prefăcut mort! Ca prin vis, i-am văzut pe ruși cum se îndepărtează. Camaradul meu era mort”, spune Andri.
Rănit grav, s-a târât 5 kilometri până în cel mai apropiat sat
A băut apă din băltoace și a mâncat rădăcină de copac. S-a târât, literalmente, până la cel mai apropiat sat: „Cei mai nenorociți cinci kilometri din viața mea. Dar am ajuns la punctul de prim ajutor. Aproape nu mai respiram când am fost preluat de sanitari”.
Andri avea cinci răni adânci și un picior rupt.
În prezent se află în recuperare și spune că gata să depună mărturie despre atrocitățile armatei ruse.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia