„Mami, eu cat mai traiesc?”

Nici o scoala din judetul Iasi nu l-a primit. S-a mutat dintr-un cartier in altul, dar toate usile s-au inchis in fata lui. Pentru ca are SIDA. Si mama lui spunea asta celor care o intrebau. Baietelul de 13 ani stie totul despre boala lui. Dar vrea sa fie si el normal. Are doua maini, doua picioare si o memorie buna. Problema a fost rezolvata anul acesta: mama lui Ionut l-a inscris la scoala, in clasa intai, cu un diagnostic fals – trombocitopenie. Numai directorul stie. A aflat si asistenta medicala atunci cand s-a facut vaccinul. Cei doi au pastrat secretul lui Ionut.
Chiar daca boala i se agraveaza din cauza saraciei, baiatul merge la scoala. Sta in frig, cara apa cu bidoanele trei etaje, nu are ce manca, pentru ca gazul s-a oprit si bani nu sunt. Telefonul le-a fost decuplat. Nici curent electric nu are in casa. Invata cat este lumina. Are sau nu dreptul Ionut sa mearga la scoala alaturi de ceilalti copii? El spune ca are, pentru ca stie sa se protejeze. „Sunt o femeie puternica, dar toate au o limita. Ionut e printre primii copii din Iasi infectati cu HIV. Acum boala i s-a agravat, iar eu nu pot face nimic”, spune Ioana S., mama lui Ionut. Femeia, despartita de sot de cativa ani, s-a mutat impreuna cu cei trei copii intr-un apartament la marginea orasului pentru a-l proteja pe baiat. „Nu-l primeau la scoala, iar copiii il strigau „Sidosul””.
In noul cartier, Ioana S. nu a mai spus nimanui nimic despre boala lui Ionut. Apartamentul a fost preluat cu noua milioane de lei datorii, bani pe care familia nu i-a putut achita niciodata. Acum, regiile au transformat casa intr-un cavou: fara curent electric, fara apa, fara telefon si fara gaz metan. In familia S. seropozitiv e numai mijlociul, Ionut. Singurul venit este salariul de insotitor al mamei, pentru ca Ionut este considerat persoana cu handicap de gradul I. „Ar trebui sa primesc 1,8 milioane de lei, dar, cu exceptia acestei luni, am primit numai 450.000 de lei. Mi s-a spus ca primaria nu are bani pentru noi. Un procent din indemnizatie este asigurat de Inspectoratul pentru Persoane cu Handicap, iar o parte de la Consiliile Locale. Cei de la Primarie sustin ca nu am fost prevazuti in buget, astfel incat suntem platiti din incasari. Cand se fac”, explica Ioana S., care si-a abandonat slujba de tapiter pentru a-l ingriji pe Ionut.
Acum, Ioana S. nu mai gaseste alt serviciu. Mancarea familiei este invariabil aceeasi. „Cartofi, cartofi si fasole, uneori, ca delicatesa. Gatesc altor familii. Cand scap la o bruma de bani mai cumpar o bucata de carne si un fruct”, adauga femeia. Numele ei figureaza in toate caietele cu datorii la bacaniile de cartier. Ioana S. a incercat sa vada daca venitul familiei poate fi suplimentat prin Legea venitului minim garantat: „La patru persoane, plafonul minim este de 1,8 milioane de lei pentru toata familia. Eu, pe hartie, depaseam cuantumul cu 100.000 de lei, astfel incat nu mi-am putut depune actele. Asistenta sociala mi-a spus ca nu ma incadrez si ca nu voi primi nici un ban”. Ionut a fost diagnosticat ca bolnav de SIDA la varsta de doi ani si jumatate. Mama sa sustine ca baiatul s-a infectat in urma unei transfuzii cu sange facuta la varsta de noua luni. Acum, Ionut se simte foarte rau si pentru prima data si-a intrebat mama: „Mama, eu cat mai traiesc?”.
Cum arata o zi a lui Ionut? Baiatul se scoala si se imbraca pe intuneric. Se spala cu apa din bidon. Nu bea ceai, pentru ca nu este gaz. Mananca o strachina cu tocana de cartofi. O zeama lunga cu cateva stelute de ulei. Are in ghiozdan pachetul cu biscuiti, care costa doua mii de lei, luat pe datorie. Sa aiba si el ce manca in pauza. Reintors de la scoala, aceeasi strachina de cartofi. „Nu mai pot manca tocana de cartofi. Nu mi-e foame. Zau, mama”, refuza baiatul cina, chiar in fata reporterului. Urmeaza caratul apei de la colt. Lectiile.
Dupa-amiaza, Ionut iese sa se joace cu prietenii sai. Nu-si scoate mainile din buzunare. Sau poarta manusi. „E inca frig”, pretexteaza copilul care, la 13 ani, stie toate masurile de protectie ce trebuie respectate pentru a nu-i contamina pe ceilalti. Refuza invitatiile facute de prieteni, desi si-ar dori foarte mult sa se uite la televizor. Ar trebui sa-i invite si el acasa si asta nu poate. E prea sarac.
Ionut este cel mai batran elev din clasa I B, dar nu-i pasa. Se lauda ca a ajuns veteranul bobocilor, dar nu pentru ca a ramas repetent. A invatat acasa sa scrie si sa citeasca, de la mama sa. Dreptul la invatatura si l-a luat singur. Printr-o minciuna. Mama sa i-a ascuns boala. „Am trecut alta boala. Au mai fost razboaie in scoli din cauza lui Ionut”, se justifica mama.
Si Ionut si-a cumparat ghiozdan, iar numele sau figureaza in catologul de la I B dintr-o scoala de cartier. Directorul nu a spus nimic celorlalti parinti. L-ar da pe copil afara din scoala. Ionut se fereste de ceilalti elevi. Sta retras, chibitand de pe margine la orice joc. Unii prieteni stiu ca el este bolnav, dar nici unul nu stie ca baiatul are SIDA.
„Am trombocitopenie” – a repetat zile in sir numele bolii, in fata oglinzii, asa, ca sa nu se balbaie cand e intrebat. Adevarata boala e secretul sau si al mamei. Ii este groaza de ziua in care se va descoperi adevarul, pentru ca atunci vor trebui sa se mute din nou. Si va fi inscris pentru a patra oara in clasa I, cu un diagnostic fals. Clasa I pe care ar putea sa nu o termine niciodata. Ionut se gandeste uneori la asta, dar, de fiecare data, spune ca-i doar un vis urat… Intrebat ce se va face cand va fi mare, Ionut raspunde sec, zambind: „Sofer pe tir si, mai tarziu, patron la un parc auto”.
Inspectorul general scolar Mihai Dumitriu nu vrea sa comenteze cazul „Ionut”. Initial, inspectorul general a declarat : „Nu am cunostinta despre nici un copil care este seropozitiv si care invata in scolile de masa. Nu cred ca este bine ca aceste informatii sa fie publicate, pentru ca parintii vor vedea in fiecare coleg al copilului lor un seropozitiv si un pericol”. Dupa cateva secunde, Mihai Dumitriu s-a razgandit si a solicitat sa nu fie citat absolut deloc. Inspectorul general nu a putut solutiona dilema morala: este bine sa fie inscris un copil seropozitiv sub un diagnostic fals, sau parintii elevilor trebuie sa stie ca in scoala invata si un elev diagnosticat cu HIV, chiar cu riscul unei revolte?
Majoritatea scolarilor seropozitivi au intre 12 si 14 ani, in curand vor deveni liceeni, iar problemele vor fi mult mai mari. In acest moment, nu exista nici un precedent, un copil seropozitiv care sa fie acceptat oficial intr-o scoala din Iasi. „Nu am cunostinta despre nici un copil care este seropozitiv si care invata in scolile de masa”, spune Mihai Dumitriu, inspector scolar general ISJ Iasi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE