În curtea spitalului din Rovinari, câțiva oameni stau cuminți să treacă de triajul epidemiologic. Unii îi așteaptă pe medicii de pe secții să vină să îi preia. Altădată un spital furnicar de lume, clinica este astăzi aproape goală.
După triaj, suntem și noi conduși pe culoarele special gândite în această perioadă până la medicul de Terapie Intensivă Petre Ciuvăț.
Medicul de 80 de ani a devenit vedeta orașului încă de la începutul pandemiei, când a luat decizia de a dormi în spital. Doar așa putea fi mereu aproape, în caz de urgență.
”Realizăm doar intervenții chirurgicale de urgență”
Rovinariul, oraș care și-a câștigat prestigiul național datorită exploatării de cărbune, internează cel puțin trei persoane cu COVID-19 în fiecare zi.
În spital se inițiază tratamentul până la primirea rezultatului testului și apoi pacienții sunt transferați la spitalele dedicate din județ. În tot acest timp, se fac doar operații de urgență.
”A fost deosebit de intensă perioada, prin prisma faptului că numărul de cazuri s-a înmulțit constant, progresiv și colegi de-ai mei au fost detașați la alte spitale, la spitalul din Cărbunești, din Târgu Jiu, așa că ne-am așteptat să avem și noi activitate susținută. Realizăm doar intervenții chirurgicale de urgență”, explică medicul activitatea sa.
”Sunt pregătit să fiu de ajutor”
Plecăm din saloanele imaculate și goale spre camera-dormitor unde locuiește de când a venit pandemia. În calea noastră se ridică un nor de dezinfectant, semn că cineva a făcut curat înainte. ”Înseamnă că am internat un COVID”, ne lămurește medicul.
Ajungem în cameră, un salon în care medicul și-a improvizat și o sală de forță. Îi place să facă mișcare de când se știe, iar acum consideră că vârsta îl obligă să continue.
Aici, în oraș, este o sală de forță cu multe aparate. Până acum trei ani, eram nelipsit de la sala de sport. Acum nu mă mai duc din alt motiv. Sunt deranjat de faptul că cei tineri de acolo mă întreabă mereu și de câte ori mă văd câți ani am, cum de am curaj să vin acolo, cum de nu știu ce. Așa că mi-am adus aici niște haltere, două aparate de exerciții și le fac în spital.
Dr. Petre Ciuvăț:
Aceeași reținere o simte și când e solicitat să povestească despre decizia de a munci în spital. în continuare până la această vârstă. E ca și cum i-ai spune că vârsta l-a deposedat de pricepere. ”Asta e profesia mea. Faptul că pot fi de ajutor este un imbold și sunt pregătit să fiu de ajutor”, spune el, simplu.
A lucrat de la 23 de ani în Spitalul Panduri din București, de unde a și ieșit la pensie. Apoi, și-a continuat activitatea la spitalul din Baia de Aramă și de 5 ani este la Rovinari.
”Fac acest sport sub forma mișcărilor numite activitate de agricultură”
Continuă turul camerei: ”Aparatul ăsta e pentru… Vă fac o demonstrație! Vedeți? Lucrează și coapsele, membrele inferioare, membrele superioare, abdomenul…” Apoi, ia halterele. Trece la stepper. După care scoate dintr-un raft cu multe cărți și ganterele. ”Aici sunt cărți, tratate de anestezie… Citesc foarte mult”.
Pe frigider are fructe și pe masă, câteva cutii. În același loc își pregătește și cafeaua de dimineață, și gustările. ”Stevie… Foarte rar, în cafea îmi pun fructoză. Fructoza se metabolizează neavând nevoie de insulina pe care o produce pancreasul. Fructe multe… Nicio masă fără fructe!”, spune doctorul.
Pe lângă regimul alimentar curat, fără excese, fără tutun și alcool, secretul este activitatea, ne asigură, dar e norocos și să aibă gene bune.
”Parțial din tonusul ăsta este datorat eredității. Așa au fost și părinții mei. Parțial mi se datorează mie. Trebuie făcută multă mișcare, trebuie făcut sport. Eu am făcut sport până la terminarea facultății și l-am continuat toată viața sub formă de exerciții fizice care se numesc exerciții de întreținere. Iar acum, în ultimul timp, fac acest sport sub forma mișcărilor numite activitate de agricultură”, glumește doctorul.
La sfârșit de săptămână merge acasă, la Tismana, unde are o grădină întinsă și lucrează în vie sau în grădina de legume.
Medicul de 80 de ani are ca șefă o doctoriță de 32 de ani
Revine mereu duminică seara în spital, nu-și lasă colegii. Departamentul ATI în care lucrează are medici de toate vârstele. De altfel, medicul Petre Ciuvăț are ca șefă o doctoriță de 32 de ani.
Iar vocea lui face excepție de la eterna lamentare a celor experimentați care spun că ”generația tânără…”. Pentru că ”pe vremea mea…”.
Îmi plac noile generații, mai ales generația tânără care face anestezie, îi întâlnesc în fiecare an, mai puțin anul acesta, la congresul internațional de anestezie care se ține la Sinaia. Sunt încântat de acești tineri valoroși, optimiști și dăruiți profesiei.
Medicul Petre Ciuvăț:
Despre medicii care încă de la începutul stării de urgență au decis să-și dea demisia, încearcă să vorbească diplomat.
”Sunt oameni și oameni în societate. Ca și cei care nu cred, ca și cei care au teoria conspirației, unii din ei nu au probabil mecanismele neuro-psihice necesare pentru a putea evalua situația, nu dețin controlul nici asupra informației, nici asupra realității. Dacă nu au asemenea instrumente, nu ai ce să le ceri. În privința medicilor, fiecare procedează după cum consideră. Eu am considerat că așa trebuie să procedez, nu e nicio filosofie”, spune medicul.
Jocul de-a viața și de-a moartea
Atâta vreme cât va putea, Petre Ciuvăț rămâne la datorie. Își aduce aminte că încă din anul 4 de facultate, când, în timpul unui stagiu într-un spital bucureștean, a văzut un aparat de ventilație la capul unui pacient, în timpul unei operații, și și-a propus ceva.
”Eu m-am apropiat de personajul acela singuratic de acolo, care era medicul anestezist, în timp ce toți colegii mei s-au dus să vadă operația. Și medicul acela mi-a spus, uite, vezi, pacientul acesta trăiește datorită acestui aparat, care îi face respirație artificială, în timp ce el e supus anesteziei generale, este inconștient, doarme, are un somn indus de mine, cu anumite substanțe și care este reversibil. Asta pe mine m-a făcut să cred că de atunci încolo voi practica această profesie”.
A trecut o jumătate de secol, până când, într-un an straniu, 2020, toată planeta început să vorbească despre ventilatoare.
Să fii un pic Dumnezeu. Să păcălești moartea. Terapia intensivă este jocul de-a viața și de-a moartea pe care Petre Ciuvăț și l-a asumat fără teamă. ”Mie mi-a plăcut riscul, mi-a plăcut să apreciez riscul, e vorba aici de riscul vieții. Și mi-a plăcut să stăpânesc riscul”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro