A picat in mijlocul unui razboi surd care, nici pe departe, nu era al lui. Plecase din casa parintilor pentru a munci ca sa-si asigure bucata de paine de zi cu zi. Numai ca o racheta aruncata in lupta de la granita israeliano-libaneza a cazut chiar pe fabrica in care sirianul Ahmad Anjak (22 ani) muncea de ceva timp. Proiectilul a facut praf toata cladirea, dar, cel mai important, a rapus vietile a zeci de muncitori, printre care si pe cea a tanarului Ahmad. Tatal lui a primit vestea in Romania, tara care l-a adoptat acum 12 ani. Un mesager i-a spus ca fiul lui a murit, sfartecat in urma deflagratiei unei bombe.
“Mi-am pierdut copilul in razboiul din Liban”, isi incepe Mahmoud trista poveste pe care, daca inima l-ar lasa, ar da-o uitarii. Sirianul a venit in Romania in 1994, dupa ce s-a despartit de sotia lui, sa-si faca un rost in viata, ca multi alti compatrioti de-ai sai. Acasa, in Siria, a lasat doua fete si patru baieti. Aici a luat totul de la capat.
A cunoscut-o pe Carmen, cu care, din 1996, formeaza un cuplu si alaturi de care a inceput o mica afacere cu tricotaje, dar niciodata nu s-a indepartat de copiii sai, aflati la mii de kilometri distanta. Barbatul, coplesit de necazul care l-a lovit, se asaza pe un fotoliu si isi pregateste cu migala narghileaua. Trage cu nesat cateva fumuri, dupa care se ridica brusc si scoate dintr-un dulap cateva albume cu fotografii. Sunt amintiri din Siria imortalizate pe coli lucioase de hartie. Mahmoud se opreste asupra unei fotografii in care apare fiul sau, Ahmad si, pentru cateva minute, ramane cu privirea pierduta undeva departe.
Fiul a fost decapitat in urma deflagratiei
Vestea despre nenorocirea care i-a lovit familia a primit-o la cateva zile dupa ce la granita israeliano-libaneza s-a declansat iadul pe Pamant. “A venit cineva la mine si mi-a dat cumplita veste. Fiul meu, Ahmad, pe care-l stiam plecat la munca in Liban, fusese ucis. O racheta cazuse chiar in curtea fabricii in care el lucra. Nu a avut nici o sansa. In urma deflagratiei, baiatul meu a fost sfartecat. Mi l-au adus acasa fara cap, nu i-am mai putut vedea niciodata chipul”, rememoreaza Mahmoud acele momente groaznice.
Imediat ce s-a aflat in Romania de moartea tanarului, locuinta lui Mahmoud Anjak a devenit loc de pelerinaj. Printre cei care au tinut sa fie alaturi de el in acele momente dificile s-au numarat reprezentantii Ambasadei Siriei la Bucuresti, dar si prieteni pe care sirianul si i-a facut de-a lungul timpului in Romania.
Ingropat de familie in pamant parfumat
Trupul lui Ahmad Anjak a fost adus in Siria la cateva zile dupa bombardamentul ucigas de la granita israeliano-libaneza. Invelit in paturi si acoperit cu o folie din plastic, cadavrul carbonizat si decapitat al tanarului de doar 22 de ani a fost purtat pe brate de rude si prieteni, numai barbati. Cortegiul funerar a ajuns intai la casa mamei si apoi la cea a bunicilor, locuri in care tanarul copilarise. Pe parcursul ceremoniei, care a durat cateva ore, barbatii nu numai ca l-au jelit fara incetare ca pe un erou, dar s-au si rugat la Allah sa-i primeasca sufletul in gradina Lui.
Ahmad a fost inmormantat intr-un cimitir din localitatea Alibu, orasul natal al baiatului care a incercat sa-si faca un rost in viata departe de casa. Conform traditiei locale, pe fundul gropii in care urma sa fie coborat Ahmad a fost asezat un covor de pamant parfumat.