Mihaela Noroc a călătorit în jurul lumii, în căutarea frumuseții: „Femeile trebuie să fie așa cum vor ele să fie, fără să resimtă o presiune în acest sens” INTERVIU
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În urmă cu 12 ani, fotografa Mihaela Noroc a pornit într-o călătorie în jurul lumii, pentru a fotografia femei. În 2017 a lansat „Atlasul frumuseții: Femeile lumii în 500 de portrete”, volum de succes publicat în mai multe limbi. Între timp a devenit mamă, însă proiectul a continuat, iar opt ani mai târziu, după noi aventuri pe globul pământesc, a lansat „Atlasul frumuseții, o nouă călătorie - Portrete și povești despre puterea femeilor.” Într-un interviu pentru Libertatea, artista a povestit de ce crede că frumusețea ne unește, despre feminism, dar și ce înseamnă autenticitate feminină.
Cuprins:
Ce este cu adevărat frumusețea
Mihaela Noroc a călătorit peste tot în lume pentru a-și duce la capăt „Atlasul frumuseții”, iar apoi a făcut-o din nou, datorită succesului pe care l-a avut în plan național și internațional. Aventura nu a încetat nicio clipă. În 2018, după ce a născut-o pe Natalia, a lucrat la proiectul „Lumea fetelor. Portrete și povești din jurul pământului”, iar acum, în 2025, a lansat „Atlasul frumuseții, o nouă călătorie - Portrete și povești despre puterea femeilor.”
„Dacă oamenii vor vedea acest volum peste o sută de ani, vreau ca el să fie la fel de relevant atunci ca și astăzi. Cred că adevăratul spirit al omenirii transcende timpul și spațiul și există în nenumărate fațete care sfidează standardizarea”, notează autoarea la începutul cărții. A avut nevoie de mai mult timp să-și ducă noul proiect la capăt, iar asta pentru că s-a maturizat, a acordat mai multă atenție poveștilor aflate și profunzimii acestora, dar și pentru că a devenit mamă. De-a lungul drumului, a purtat-o pe Natalia în multe dintre călătoriile sale, iar soțul a sprijinit-o la fiecare pas. A ajuns în zone de război, în comunități sărace, în munți și orașe pline de bogăție și viață, a întâlnit, așa cum spune, femei moderne, tradiționaliste, traumatizate, încercate sau pline de speranță, iar de la toate a luat câte ceva, de la fiecare a învățat un pic mai multe despre reziliență și forța de a merge mai departe.
Pentru Mihaela Noroc, frumusețea nu este despre exterior, ci despre lumea noastră interioară, despre toate calitățile pe care le avem și pe care le punem în slujba binelui, și tocmai de asta crede că frumusețea unește. Nu este încadrată în stereotipuri și nu este dictată de trenduri. Cât despre diversitate, ea notează: „A devenit aproape un clișeu. Uitați-vă în jur – toată lumea vorbește despre diversitate, dar diversitatea autentică este mai rară ca niciodată. Nu vreau ca această carte să facă parte dintr-o tendință efemeră, lăudând diversitatea doar ca să aibă succes.”
Dacă deschizi paginile noului ei volum, vei intra într-o lume fabuloasă, o enciclopedie a femeilor extraordinare, după cum subliniază fotografa. „Poate vă întrebați de ce am decis să folosesc în subtitlul acestui volum sintagma puterea femeilor. Cred că toate femeile prezentate în această carte – și toate femeile din lume – au propria lor putere unică. Puterea femeilor, pentru mine, nu are legătură doar cu puterea propriu-zisă. O femeie este puternică chiar și atunci când plânge și se simte slabă și vulnerabilă. Pentru că puterea femeilor cuprinde un spectru vast de calități”, explică ea.
„Văd cum peste tot există o presiune asupra femeilor”
Libertatea: Mihaela, cum erai la început de drum, când ai lucrat la primul volum „Atlasul frumuseții”, și cum ești acum, odată cu lansarea celui de-al doilea volum? Cum te-ai schimbat și transformat de-a lungul anilor, odată cu acest proiect?
Mihaela Noroc: Imediat după publicarea primului volum am devenit mamă. Aceasta a fost o experiență complexă, care mi-a schimbat perspectiva asupra proiectului. Și aici nu mă refer doar la maturizarea mea ca om, la dezvoltarea viziunii mele despre proiect ca proaspătă mamă de fată, ci și la un aspect mult mai concret. Dintr-odată am avut mai puțin timp pentru proiect și mai multe provocări în a-l realiza. Paradoxal, asta m-a făcut însă să lucrez mult mai temeinic la el, să mă focusez mai mult pe poveștile femeilor pe care le fotografiez. Am lucrat poate mai puțin, însă mult, mult mai intens. Sintagma „less is more” se potrivește de minune acestei perioade.
- În societatea din prezent, frumusețea este standardizată și parcă trebuie încadrată în anumite tipare. A devenit un termen utilizat des, care poate reflecta un stereotip. Ce înseamnă pentru tine frumusețea și la ce te referi când spui că „frumusețea poate schimba lumea”?
- Pentru mine, frumusețea e reprezentată de acele calități pe care le avem și pe care le punem în slujba binelui. Or, exact această frumusețe poate schimba lumea, prin comportamentul individual al fiecăruia dintre noi. Sigur, fiecare dintre noi e doar o picătură de frumusețe într-un ocean tot mai învolburat, dar oceanul este, până la urmă, suma unor picături.
- În viziunea ta, cum ar trebui să evolueze feminismul în zilele noastre, având în vedere că femeile sunt în continuare confruntate cu stereotipuri, așteptări sociale și politici restrictive? Cum crezi că ar trebui să își redefinească feminismul generațiile tinere?
- Călătoresc prin lume și văd cum peste tot există o presiune asupra femeilor să se poarte și să arate într-un anumit fel. În unele culturi e presiunea să arăți foarte bine, precum un model. În altele, să fii puternică și să intri într-o competiție acerbă cu bărbații. În alte medii conservatoare, dimpotrivă, să fii modestă și discretă. Pare că toate societățile știu foarte bine ce trebuie să facă și cum trebuie să arate o femeie, chiar dacă rolul atribuit ei diferă major de la un caz la altul. Or, eu cred că trebuie să înțelegem că femeile trebuie să fie așa cum vor ele să fie, fără să resimtă o presiune în acest sens. Modeste sau exuberante, discrete sau, dimpotrivă, senzuale, femeile au dreptul să iasă din această standardizare impusă de mediul în care trăiesc și să-și găsească propria cale.
„În ciuda numeroaselor provocări, sunt hotărâtă să continui”
- Ai călătorit în toată lumea, ai descoperit sute de povești, iar munca ta este o bogăție pentru suflet și o plăcere vizuală. Cât de greu este să duci la capăt un astfel de proiect?
- Glumind puțin, aș putea scrie o carte despre toate provocările prin care trec ca să pot ține în viață acest proiect. Foarte pe scurt, ajung prin multe zone periculoase, mi-e teamă când sunt în avion, e foarte greu să fiu în paralel atât mamă, cât și fotograf călător și e tot mai dificil să finanțez proiectul. Dar, în ciuda numeroaselor provocări, sunt hotărâtă să continui, pentru că iubesc enorm ceea ce fac.
- Ai spus la un moment dat că munca ta, „Atlasul frumuseții”, este continuă și ți-ar plăcea să rămână o moștenire relevantă și pentru generațiile viitoare. Care sunt scopul și obiectivul muncii tale?
- Cred că e de datoria fiecăruia dintre noi să oferim o picătură de frumusețe lumii în care trăim. Contribuția fiecăruia dintre noi e diferită. Un medic salvează vieți, un profesor educă generații, iar eu încerc să-mi aduc contribuția prin acest proiect. Dar vreau să subliniez că pentru mine nu contează magnitudinea misiunii noastre. E la fel de prețioasă pentru lume contribuția unui om simplu care își crește copiii cu dedicație într-un sat uitat de lume.
„Fiica mea vizitase deja 30 de țări când a împlinit 2 ani”
- Încă de la început ai avut susținerea soțului, apoi ai devenit mamă și ai călătorit și alături de fiica ta. Unde ai purtat-o pe Natalia și cum a fost aventura alături de ea? Este „Atlasul frumuseții” un ghid bun pentru mame și fiicele lor, cum vezi lucrurile?
- Fiica mea, Natalia, m-a însoțit în multe dintre călătoriile mele, mai ales în primii ani de viață. Cred că vizitase deja 30 de țări când a împlinit 2 ani. Cred că „Atlasul frumuseții” e un ghid extraordinar de viață pentru toate femeile. Nu pentru că e proiectul meu, ci pentru că aduce în lumină experiențele a mii de femei din lumea întreagă care ne oferă lecții prețioase tuturor. Și da, observ cu bucurie că multe dintre aceste fotografii și povești sunt surse de inspirație și pentru fete, adică pentru femeile de mâine.
- Ai călătorit în zone de conflict – Irak, Afganistan, Siria. Nu ți-a fost teamă? Ce ai descoperit despre reziliența femeilor de aici față de alte locuri din lume?
- O să-ți spun o poveste care pentru mulți pare neverosimilă. Eram în Kabul, capitala Afganistanului, cu câteva săptămâni înainte de retragerea trupelor americane. Talibanii nu ajunseseră încă în oraș, dar atmosfera era foarte tensionată. Îmi aduc aminte că atunci când fotografiam o tânără, au început să se audă focuri de armă, nu foarte departe. Ea era calmă, povestindu-mi că asta se întâmpla frecvent în acea perioadă. Eu eram stresată, bineînțeles. Culmea e însă că era ceva și mai stresant pentru mine: acea călătorie în Afganistan era prima în care o lăsam pe fiica mea în vârstă de 18 luni acasă. Tot stresul de a fi în Afganistan în acele momente era mult mai mic decât anxietatea de a fi departe de copilul meu, pentru prima oară în viață. Trecând la a doua parte a întrebării, am observat că femeile din aceste zone de conflict prețuiesc mult mai mult libertatea, pe care noi, de multe ori, o luăm ca pe ceva garantat.
„Autenticitatea înseamnă să-ți găsești propriul rol, dincolo de orice presiune socială”
- Apropo de asta, ai fost în 100 de țări și fiecare femeie fotografiată are povestea ei. Care crezi că este rolul femeii astăzi într-o lume care se confruntă cu tot mai multe provocări, de la schimbările climatice la crizele politice?
- Cred că nu ar trebui să împărțim rolurile între femei și bărbați. Dimpotrivă, ar trebui să trecem peste orice formă de separare și să lucrăm împreună, bărbați și femei de bună-credință, adică oameni frumoși, pentru o lume mai bună.
- În această diversitate, ce înseamnă pentru tine „autenticitatea feminină”?
- Înseamnă să fii tu însăți. Știu că sună ca un clișeu, dar în această lume dominată de rețelele sociale, care fac trendurile sociale și mai pregnante în viața de zi cu zi, e tot mai greu să fii tu însăți. Cum spuneam și mai sus, pare că fiecare societate știe perfect care trebuie să fie rolul femeii. Or, autenticitatea înseamnă să-ți găsești propriul rol, dincolo de orice presiune socială.
- Cum ți-ar plăcea ca percepția oamenilor, atât femei, cât și bărbați, asupra frumuseții feminine să se schimbe în ziua de azi?
- Aș vrea să existe această libertate, ca fiecare femeie să fie așa cum dorește ea să fie. Dacă vrea să fie în pas cu trendurile, foarte bine. Dacă vrea să le sfideze, la fel de bine. Or, asta înseamnă să percepi frumusețea fiecărei femei ca pe ceva unic, personal, care pe o oglindire a ceea ce e în interiorul ei, nu o oglindire a presiunilor sociale din jur.
- Odată cu toată această experiență, care sunt principalele lecții pe care le-ai învățat despre femei și lumea în care trăim?
- Sunt multe lecții profunde pe care le-am învățat în toți acești ani. Le descriu pe cele mai multe în carte și îi voi lăsa pe cititori să le descopere acolo. Ar fi foarte complicat să le însumez în câteva rânduri.
- În opinia ta, poate fotografia să contribuie la schimbarea conștiinței colective, mai ales atunci când vine vorba de reprezentarea corectă a femeilor în media și în public?
- Da, fotografia poate contribui la această schimbare de viziune, dar numai dacă e însoțită de alte moduri de expresie. Trăim într-o lume a oamenilor care vrem să facem mai multe în același timp, din păcate, în care fotografia de sine stătătoare nu mai are același impact ca altădată. Pentru a o potența, ea trebuie să fie însoțită de alte forme de exprimare, ca textul, discursul, imaginea în mișcare, muzica etc. Visez la fotografia pură de altădată, de sine stătătoare. Ea însă nu mai poate face schimbarea conștiinței colective de care vorbești în întrebare. E unul dintre motivele pentru care noua mea carte nu e doar un album de fotografie, ci un volum cu foarte multe povești.
IulianH6 08.03.2025, 17:04
Frumusetea este relativă, mai importante sunt calitătile interioare, personalitatea. Contează foarte mult cultura în care te-ai născut, ai trăit, cum ai fost educat. Bărbați și femeile au fost influentati de mici copii pentru standarde de frumusețe definite de societate și susținute de industriile modei, divertismentului, presă, tv, radio. etc Artificialitatea valorilor unui popor creează problemele din societate.