Misiunea imperială a lui Putin distruge libertatea în Rusia. Victoria în Ucraina ar servi drept justificare pentru autocrația de acasă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În decembrie 2003, Rusia a organizat alegeri parlamentare, iar partidul lui Vladimir Putin, Rusia Unită, a împânzit Moscova cu afișe electorale. Acestea prezentau drapelul național, un urs, sloganul „o Rusie puternică este o Rusie unită" și o hartă care înfățișa 145 de figuri din istoria Rusiei - una, se spunea, pentru fiecare milion de locuitori ai țării.
Articol opinie de Tony Barber.
În această săptămână, la 25 de ani de la prima victorie prezidențială a lui Putin, nici rușii, nici occidentalii nu pot spune că nu au fost avertizați. Pentru că harta a prezentat o versiune a istoriei apropiată de inima fostului agent KGB: Rusia este puternică atunci când statul este puternic; este o mare putere mesianică cu calități unice; iar condiția prealabilă a măreției este ca adversarii interni și străinii subversivi să fie neutralizați pentru a menține Rusia unită în spatele liderului său.
Afișele îl înfățișau pe Alexandru Nevski, un prinț războinic medieval sărbătorit acum în parcurile tematice istorice sponsorizate de stat din întreaga țară pentru că a rezistat agresorilor occidentali. Ele îl înfățișau pe Petru cel Mare, țarul care a extins frontierele Rusiei și a consolidat statul. L-au arătat chiar și pe Iosif Stalin - nu un rus, ci un tiran georgian, apreciat în era Putin pentru anihilarea invadatorilor și pentru faptul că s-a asigurat că Uniunea Sovietică era temută și respectată în străinătate.
Putin nu și-a atins încă obiectivele de război fundamentale în Ucraina - reducerea independenței Ucrainei la un cifru și discreditarea unei identități ucrainene distincte de cea a Rusiei. Grație lui Donald Trump, ar putea reuși. Dar ar trebui să ne gândim și la ce ar putea însemna acest lucru pentru poporul rus și pentru libertățile care îi sunt refuzate acum și de care s-a bucurat doar în scurte perioade de-a lungul secolelor.
Dacă discuțiile cu SUA vor avea un rezultat pe care Putin îl va putea prezenta ca o victorie în Ucraina, aceasta va fi o lovitură pentru rușii care speră la mai puțină represiune politică și la o atmosferă mai puțin militarizată în viața publică. Doar o minoritate se opune războiului. Mult mai mulți îl susțin, iar alții au ținut capul plecat pentru a evita problemele cu autoritățile. Dar toți știu că Putin ar interpreta un triumf în Ucraina drept o justificare a regimului său autoritar.
Putin și-ar putea aminti chiar comentariul Ecaterinei cea Mare cu privire la autocrație: „Orice altă formă de guvernare ar fi nu doar dăunătoare, ci absolut ruinătoare pentru Rusia". Dar împărăteasa din secolul al XVIII-lea nu se numără printre personalitățile istorice preferate ale lui Putin. Ea a corespondat cu Voltaire, filosoful francez. Putin discută cu Tucker Carlson. Represiunea sub Putin nu se ridică la nivelul dictaturii lui Stalin, când milioane de oameni au ajuns în lagăre de muncă. Specialiști ruși și occidentali independenți estimează că există cel puțin 1.500 de prizonieri politici.
Dar pentru fiecare Galina Starovoitova, Boris Nemțov și Alexei Navalnîi, care au plătit cu viața pentru că s-au opus lui Putin, există numeroși ruși persecutați mai puțin cunoscuți. Bătrâni și tineri deopotrivă cad în plasa lui Putin. Luna aceasta, un tribunal militar l-a condamnat pe disidentul din epoca sovietică Alexander Skobov, 67 de ani, la 16 ani într-o închisoare de maximă securitate pentru că a criticat atacul asupra Ucrainei. În noiembrie, Arsenîi Turbin, care avea doar 15 ani când a fost arestat în 2023 pentru că se opunea războiului, a pierdut un apel împotriva unei condamnări la cinci ani de închisoare.
Represiunea disidenței se îmbină cu sentimentul de misiune imperială al lui Putin în Ucraina. Zbigniew Brzezinski, un fost consilier pentru securitate națională al SUA, a observat odată: „Fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie un imperiu, dar cu Ucraina trădată și apoi subordonată, Rusia devine automat un imperiu". A fost o intuiție valoroasă, dar implicațiile pentru condițiile interne sunt și mai profunde. Pentru a-și atinge gloria, constructorii imperiului rus au considerat invariabil că este necesar să supună societatea statului și să vâneze nonconformiștii considerați amenințări la adresa unității naționale. Acesta a fost cazul lui Ivan cel Groaznic, un țar înfricoșător care a cucerit hanatele Kazan și Astrahan, deschizând calea expansiunii Rusiei către Marea Caspică și Siberia.
Patru secole mai târziu, Stalin a construit un imperiu de facto în Europa de Est, imitând despotismul lui Ivan, pe care îl admira foarte mult. În prezent, același model se desfășoară în Rusia lui Putin. În ochii acestuia, liberalizarea pe plan intern - ca în timpul lui Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn - a mers mână în mână cu pierderea imperiului și degradarea poziției Moscovei în lume. În schimb, represiunea internă îi dă mână liberă pentru a urmări stăpânirea Ucrainei și chiar restaurarea unei sfere de influență în Europa de Est. Prin urmare, victoria în război ar întârzia următoarea turnură în ciclul istoriei Rusiei, conform căruia represiunea și libertatea, cel puțin parțială, se succed precum schimbarea anotimpurilor.
Teroarea Roșie a lui Vladimir Lenin a făcut loc Noii Politici Economice. Apoi a venit Stalin, iar după el dezghețul sub Nikita Hrușciov. Condițiile s-au înăsprit sub Leonid Brejnev și succesorii săi, dar Gorbaciov și Elțîn au schimbat totul. Acum îl avem pe Putin. Este posibil ca următorul lider de la Kremlin să se înscrie în acest model, liberalizând pe plan intern și urmând în același timp o politică externă mai puțin belicoasă? Într-o mare măsură, răspunsul depinde de rezultatul războiului.
Dacă succesorul lui Putin moștenește controlul asupra Ucrainei, cu o zonă extinsă de influență în Europa, și dorește să păstreze acest lucru, atunci întoarcerea ciclului către reforma internă poate fi amânată și mai mult. Lecția trecutului Rusiei și a guvernării lui Putin este că o mentalitate imperială este incompatibilă cu libertatea poporului rus.
© The Financial Times Limited 2025. Toate drepturile rezervate. Conținutul nu poate fi redistribuit, copiat sau modificat în vreun fel. Redacția Libertatea este singura responsabilă pentru furnizarea acestei traduceri, iar Financial Times Limited nu acceptă nicio răspundere pentru acuratețea sau calitatea traducerii.
