O carte în care vorbeşte, pentru prima oară în detaliu, despre relaţia sa cu fata cuplului de dictatori Nicolae şi Elena Ceauşescu. Libertatea a obţinut un interviu, în exclusivitate, cu cel care ar vedea-o pe Monica Bîrlădeanu într-un posibil film făcut după “Supleantul”.
Libertatea: Aţi iubit-o pe Zoia Ceauşescu?
Petru Popescu: Am iubit o parte din ea, acea parte destul de necunoscută celorlalţi, cea de “prinţesă prizonieră”, cum i-am spus eu. Era o îmbinare stranie, dar captivantă, în acelaşi timp. Era fata lui Ceauşescu, conducea un Mercedes unic în România acelor ani, dar era şi absolventă de matematică şi încerca, oarecum, să se amestece cu masele, cu oamenii obişnuiţi. Sincer, după acea primă întâlnire, nu credeam că va fi mai mult, dar am devenit curios în privinţa ei. În plus, când se înflăcăra, devenea fermecătoare. Şi voia să fie iubită ca o femeie normală.
Eraţi un cuceritor?
Vedeţi, eu eram, de fapt, stilul “tocilar”. Şi nici nu eram experimentat erotic. Avusesem câteva îndrăgosteli, să spunem, dintre care unele doar în mintea mea (râde), dar şi o relaţie cu o scriitoare, Corina Cristea, căreia i-am şi dedicat volumul “Prins”, ea fiind modelul pentru personajul feminin al acelei cărţi. Dar scriam mult, iar scrisul, cuvintele, sunt o formă de energie la care femeile sunt sensibile.
V-a şocat Zoia cu ceva din personalitatea ei?
Era o fată atrăgătoare, deşteaptă, iar în afara faptului că fuma foarte mult, ţinuta ei era impecabilă, era tot timpul aranjată. De fapt, aici a fost un fel de revelaţie de-a mea. Nu mă pricep la parfumuri, la mirosuri, dar în preajma ei nu puteam să nu mă gândesc: “Măi, la oamenii ăştia nu se opreşte apa caldă niciodată?”.
Într-o lume normală, aţi fi putut rămâne împreună?
Fără îndoială că s-ar fi putut. Dar atunci era absurd să gândesc aşa. Ea era cine era. Şi, e greu de pus în cuvinte senzaţia, dar când o ţineai de mână aveai impresia că-l ţii pe taică-su… Personalitatea lui Ceauşescu, ideea că era fiica lui deveneau un fel de a doua piele a ei.
Ce-aţi mai ştiut despre ea după ce aţi rămas în SUA, în noiembrie 1973?
Destul de puţine lucruri. La Revoluţie, m-am gândit mai mult la ea şi am tresărit când am auzit că a fost arestată. Iniţial, mă gândeam că vreun “băiat deştept” a decis asta ca s-o pună cumva la adăpost de furia mulţimii. Să nu fie linşată. Apoi, mi-am dat seama că arestul e real şi mi-o imaginam în condiţii de detenţie. Cred că i-a fost foarte greu. Mai aflasem că e căsătorită, că nu are copii, ştiam că e bolnavă. Dar atât. În 2006, am aflat abia după trei luni, din păcate, că a murit.
Dacă s-ar face un film după “Supleantul”, pe cine aţi vedea în rolul Zoiei?
Am văzut câteva filme ale noii generaţii şi am observat câteva actriţe tinere, deosebit de talentate. De exemplu, cred că Monica Bîrlădeanu ar putea fi Zoia Ceauşescu. Dar mai sunt şi Anamaria Marinca şi Dorotheea Petre.