Nelu Vlad, liderul trupei Azur, considerat «naşul de botez» al manelelor: «Eram mai populari decât Ceauşescu»

A dat 50.000 de lei pe instrumente

Deşi student eminent, tocmai fusese exmatriculat din facultatea ce-l pregătea să devină ofiţer în Ministerul de Interne, din cauza unei probleme cu o soră care făcuse un avort. La o nuntă, Nelu Vlad îi spune soţiei despre instrumentiştii care se chinuiau să încălzească atmosfera: “Eu m-aş descurca mai bine ca ăştia”. Şi-n scurt timp s-a ţinut de cuvânt. “Am cumpărat tot ce trebuia pentru o formaţie, toate instrumentele, tot. 50.000 de lei m-au costat, dar strânsesem bursa de student, că aveam de merit, de 1.100 de lei, banii de la alte premieri şi economiile. Nu fumam, nu beam, nu dădeam pe prostii, aşa că aveam banii ăia”, spune el.

«“Cenuşăreasa” e o melodie sârbească»

Şi-a denumit formaţia Azur dintr-un motiv simplu: “Aveam maşina albastră, periuţa de dinţi albastră, tot ce făceam era albastru”. A început să cânte pe la nunţi, ca să-şi întreţină familia. În câţiva ani, trupa a ajuns să fie solicitată să susţină “programul muzical artistic” la restaurantul Rubin, din Brăila. “Ţin minte ce mi-a spus şe- ful cârciumii de atunci: “Nelule, reînvie tu, mă, atmosfera de-aici, că-n Brăila sunt mulţi greci, sârbi, turci”. Şi-atunci m-am pus pe studiat muzică, am luat de colo, de colo, şi-au ieşit toate melodiile alea de-au devenit aşa de cunoscute”, povesteşte Nelu Vlad. Recunoaşte cu fair-play că “Cenuşăreasa” a fost cântată prima oară de grupul Odeon, din Buzău, condus de Costel Geambaşu. “Asta era o melodie sârbească, de fapt, pe care Costel, un om cu o voce grozavă, o transformase niţel şi-i făcuse un text. Dar mie nu-mi plăcea textul lor, mi se părea cam nelalocul lui, aşa că i-am făcut eu altul şi-am început să cânt versiunea mea”. Detaliile poate că nici nu mai contează, dar efectul a fost incredibil. În scurt timp, restaurantul a devenit un soi de Mecca pentru iubitorii muzicii cântate de Azur. În 1985, Costel, un tip descurcăreţ, le-a dat câte 300 de lei membrilor formaţiei, doar ca să-l lase să le înregistreze pe casetă programul obişnuit din restaurant. “Habar n-aveam ce vrea să facă, dar l-am lăsat. După trei luni, a venit la mine şi mi-a spus că a făcut 150.000 de lei din vânzarea casetelor cu ce cântam noi. Îşi luase casă, maşină, tot. Şi vorbim de 85, da? Atunci mi-am dat seama că se pot face bani serioşi”, spune Nelu Vlad.

«Câştigam şi 25.000 de lei pe lună»

Timp de aproape 5 ani, Azur a trăit într-un iureş nebun de cântări, concerte şi casete vândute pe “piaţa neagră”. Au adunat 20.000 de oameni la primul concert public, pe stadionul “Progresul” din Brăila, şi 30.000 în patru zile de spectacol într-o sală din Iaşi. Ofiţeri din garda lui Ceauşescu le ofereau televizoare color, aduse de prin lumea largă, în schimbul casetelor cu muzica lor. “Unul dintre ei, Toni, era maior, mi-a zis că şi lui Ceauşescu i-a plăcut când ne-a ascultat. Devenisem fabrică de bani, domnule. Eu câştigam şi 25.000 de lei pe lună, că eram angajat cu trupa şi la Ansamblul Pandelaşul din Brăila, unde aveam 5.000 salariul”, încheie Nelu Vlad.

Au fost interzişi şi trimişi pe şantier

Problemele au început când, într-o seară, cineva de la Radio Europa Liberă i-a lăudat peste măsură, remarcând un adevărat fenomen social ce lua amploare în România: trupa Azur. “Nu ştiu cine era persoana aceea, dar a spus că eram mai populari decât Ceauşescu. Asta, fireşte, n-a picat bine multor şefi”, spune Nelu Vlad. Au fost interzişi şi trimişi fierar-betonişti pe un şantier. Sigur, mai mult pe hârtie, pentru că Azur a continuat să cânte la nunţi, iar membrii ei să fie iubiţi de multă lume. “De fapt, dragostea cu care am fost înconjuraţi întotdeauna ne-a ţinut mereu în priză în faţa fanilor”, adaugă el.

«Închiriaţi» chiar şi cu un an înainte pentru petreceri

După Revoluţie, gloria aceea nebună li s-a stins, încet-încet. S-au schimbat timpurile, au apărut alte stiluri de muzică sau alte generaţii de manelişti care au “rupt gura târgului”. Nelu Vlad a făcut modificări în componenţa grupului, dar Azur continuă să fie solicitată intens la nunţi, la petreceri ori la alte evenimente în care lumea este nostalgică după muzica lor de altădată. “Suntem închiriaţi cu un an înainte”, râde Nelu, dar vorbeşte serios, de fapt.

fotografii: Spiros Galaţi

Citiţi în Libertatea de duminică povestea lui Dan Ciotoi, şeful trupei Generic

NU RATA Libertatea de luni, 4 octombrie, îţi dăm CD-ul cu cele mai tari manele din epoca de aur

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE