Noaptea câND Nicuşor a devenit preşedintele României REPORTAJ

Pietonul cu rucsacul, devenit rapid un demnitar păzit de SPP

Sediul de campanie al lui Nicuşor e la parterul hotelului Cişmigiu, cel despre care Vama Veche a lui Tudor Chirilă cânta, prin secolul trecut, „such a lovely place/e ca un sicriu”. E acea melodie cu „americanii-s de vină!” şi cu înjurătura ce a viralizat piesa la vremea ei. Aproape premonitoriu.

Cu vreo două ore înainte de închiderea urnelor, peste Bucureşti s-a prăvălit o ploaie, cu întuneric şi vânt, ca într-un început de sfârşit al lumii. Şi asta părea premonitoriu, dar în scurt timp, lumea avea să descopere că poate să-şi vadă, pe mai departe, de-ale ei.

Nicuşor Dan a apărut la sediul de campanie imediat după ce a stat ploaia. Era puţin trecut după ora 20:00. Cu un rucsac pe umăr, a traversat bulevardul Regina Elisabeta pe trecerea de pietoni, a dat mâna cu o fetiţă, a mângâiat-o pe cap, pe urmă a făcut din mers o poză cu o adolescentă care chicotea de fericire şi apoi, flancat discret de doi bodyguarzi şi, indiscret, de televiziunile aflate în „live”, a intrat în sediu. Părea doar un pieton oarecare, într-o zi lipsită de importanță. 

Recomandări

Ce este taxarea inversă la TVA. Cum funcționează și ce avantaje are? Avocat: „Este ca și cum ai scoate hoții de pe conducta de bani”

Peste nici o oră, după ce au fost anunţate rezultatele preliminare, între Nicuşor şi mulţimea strânsă în faţa sediului de campaniei au fost puse garduri de protecţie, iar el nu mai putea păşi asfaltul decât flancat de SPP-işti şi de jandarmii care făcuseră zid uman în jurul lui.

Ce a fost în sediul de campanie şi în parcul Cişmigiu

Cum a intrat în sediul de campanie, Nicuşor a început să dea interviurile programate de stafful lui de campanie, pentru televiziuni şi presa internaţională. 

Înăuntru, înghesuiţi ca pe-un peron de metrou la o oră de vârf, eram zeci de jurnalişti, români şi străini, plus membrii din echipa de campanie. Într-un colţ, lângă o masă cu platouri reci, pe jumătate consumate, o doamnă, voluntară în campania electorală, se încuraja  glumind: „doar cu aspacardin rezist până la afişarea rezultatelor finale”. 

La etajul unde presa nu avea acces, cei din staff-ul de campanie erau cu ochii-n telefoane. Pe un stâlp de la parter, poziţionată în raza lor vizuală, trona o plasmă TV care avea să rămână blocată pe postul Antena3.

Nicuşor Dan a plecat spre parcul Cişmigiu, aflat la câţiva paşi de sediul lui de campanie, cu zece minute înainte de închiderea urnelor şi de anunţarea exit-pollurilor. „Băi, trebuie să ţinem minte seara asta! E un moment istoric!”, îşi spuneau doi tineri (imberbi şi trimbulinzi, cum i-ar fi numit Nichita), grăbindu-se spre parc, ca să nu rateze întâlnirea cu istoria. Atunci, în secunda aceea preţioasă, ei erau mai siguri pe victorie decât cel care a câştigat-o, după numărătoarea voturilor.

Recomandări

Filmul integral al prăbușirii avionului Air India. Ce a transmis pilotul. Cauzele catastrofei, analizate de experți de top

În parc, câteva sute de oameni l-au ascultat pe Nicuşor Dan cum spunea, de pe scenă, că „alegerile nu sunt despre politicieni. Alegerile sunt despre comunităţi”. Acustica era imperfectă, aşa că mulţimea dinspre bulevard n-a auzit mai nimic din discurs. Oamenii dădeau refresh pe telefoane şi, când descopereau rezultatele exit-poll, izbucneau în ţipete de bucurie. Categoric, victoria de azi-noapte a fost mai ales a lor. 

Şi nu care cumva să credeţi că erau oameni rupţi de realitate sau ameţiţi de iluzii. Căci i-am auzit pe unii dintre ei, în timp ce-şi croiau drum prin mulţime, ca să fie mai aproape de scenă, cum se sfătuiau şoptit: „ai grijă la buzunare!” sau „ai grijă la geantă!”. Iar câteva secunde mai târziu, tot ei scandau „România! România!”, într-un gest de iubire faţă de ţară, ştiind precis cum este ea.

Recomandări

Povestea porcului electoral. Ce pedeapsă a primit un bărbat din Iernut care le-a dat alegătorilor câte un kil de carne şi o bere, ca să voteze cu primarul

Veniseră de prin toate cartierele Capitalei, cu steaguri tricolore, ca la mitingul contracandidatului, cu steaguri UE, cu pancarte scrise de mână şi colorate cu carioci.

Cum a fost ţinut „Washington Post” la uşa sediului de campanie

După exit-poll, când se contura clar că el va fi alesul, Nicuşor a plecat din parc spre sediul de campanie într-o carapace formată din cordoane de SPP-işti şi de jandarmi. În mijlocul ei, mic de statură, cu umerii plecaţi, ca şi când abia atunci simţea toată povara asupra-i, Nicuşor privea spre oamenii care-l aclamau şi le zâmbea cu toată faţa. Fericirea avea chipul lui şi cred că, dacă n-ar fi existat protocol şi reguli de securitate, Nicuşor ar fi vrut mai degrabă să fie şi el în mulţime, să strângă mâini, să strige şi să se bucure laolaltă cu ceilalţi.

În faţa sediului de campanie s-au adunat rapid în jur de două mii de oameni care au rămas acolo până după miezul nopţii, când s-a terminat numărătoarea voturi. Unii dintre ei aduseseră şampanie, ca să sărbătorească.

Sediul de campanie s-a umplut, după exit-poll, cu politicieni de la USR şi cu activişti care l-au susţinut pe Nicuşor în lupta electorală. Locul strâmt, oamenii mulţi; au fost instituite noi reguli, iar jurnaliştii n-au mai avut acces doar în baza legitimaţiei de presă, ca la început. „Doar televiziunile sau doar dacă aveţi brăţară”. Brăţara era ca la festivaluri, o fâşie de plastic albastru pe care scria numele viitorului preşedinte. 

Cum noi, reporterii Libertatea, n-aveam nici brăţară, nici cameră de filmat, am rămas o vreme lângă uşa de la intrare. Curând, au apărut un domn în vârstă, care vorbea-n engleză, şi fixerul, care-l ajuta să-şi facă meseria de jurnalist. Nici ei n-aveau brăţară sau cameră de filmat, aşa că  n-au fost lăsaţi să intre. Ca şi noi, au rămas în miniholul de la intrare, aşteptând clarificarea situaţiei, în timp ce erau loviţi, periodic, de uşa ce se deschidea spre exterior.

Ştiţi cum e când aştepţi, intri în vorbă cu omul de lângă tine. „Voi de unde sunteţi?” „De la Washington Post”, ne spune fixerul. Companie selectă! Washington Post e unul dintre cele mai importante ziare din SUA, abonat la Premiul Pulitzer. Aşa că îi rugăm pe cerberii de la uşă să-l lase măcar pe jurnalistul american să intre în sediul de campanie, că ne facem naibii de râsul curcilor. Iar la un semn venit din interior, situaţia s-a clarificat şi-am intrat cu toţii. Washington Post, if you’re reading this, sorry again!

Regală ieşire la balconul hotelului şi dispariţia pietonului

Nicuşor Dan nu era în sediul de campanie. Ieşise pe-o uşă din spate şi se afla într-un birou amenajat în hotel, unde acorda interviuri, în „direct” şi „exclusiv”, unei televiziuni care-l linşase, până nu demult, condusă de la Grivco de cel care odinioară bătuse palma şi cu Traian Băsescu, şi cu Klaus Iohannis.

Ca să fii preşedinte, trebuie „să mai înghiți câte o broască râioasă”, mărturisea Nicuşor Dan, la începutul acestui an. Între timp, elev conştiincios, el a învăţat prea bine cum se face asta.

Mai târziu, spre miezul nopţii, când buletinele din urne l-au transformat pe Nicuşor în preşedintele României, cei din stafful de campanie l-au convins să iasă la balconul unei camere de hotel şi să salute mulţimea adunată pe bulevard, aşa precum o făcuse regele Mihai în prima sa vizită oficială în România, din 1992.

Şi, la fiecare ieşire în balcon a preşedintelui Dan, oamenii care umpluseră bulevardul izbucneau în urale şi-l ovaţionau îndelung. 

Peste drum, în sediul Primăriei Capitalei, lumina rămăsese aprinsă în birourile de la etajul I degeaba. Pietonul care, după ploaie, traversase strada pe trecere, cu un rucsac pe umăr, dispăruse dintr-odată, înghiţit într-o altă lume, mult mai înaltă şi mult mai ilogică.   

Foto: Profimedia

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro