‘Nu l-a mai ajutat mintea’

Pe drumul spre Rosia Montana dinspre Alba Iulia, daca esti cu masina, trebuie sa treci pe sub o poarta din lemn pe care sta scris „Muntii nostri aur poarta”, aluzie la cel mai mare zacamant de aur si argint din Europa ascuns sub asezarea milenara din Apuseni. Tot o poveste despre bogatie a atras, zilele trecute, atentia lumii intregi asupra micutei localitati. O poveste despre un medic de origine romana, Nicholas (Miklos) Bartha, care, pentru ca nu a vrut sa imparta cu fosta sotie locuinta din Manhattan, a ales sa arunce in aer cladirea in valoare de noua milioane de dolari, vrand sa-si provoace moartea. Un gest nebunesc, sau o reactie care isi gaseste explicatia in trecutul familiei Bartha din Romania, ale carei averi au fost confiscate de stat in 1947 si ai carei membri au fost persecutati de autoritati inainte de a parasi definitiv tara in 1964? Rosienii care i-au cunoscut pe parintii lui Nicholas spun ca acestia erau oameni seriosi, muncitori, care mergeau in fiecare duminica la biserica.

La inceputul acestei saptamani o zona selecta din Manhattan a fost zguduita de o explozie care a redus la o gramada de moloz o cladire istorica. Presa a descoperit ca la originea deflagratiei a fost chiar proprietarul cladirii, medicul de origine romana Nicholas Bartha. Barbatul, inainte de a recurge la gestul sinucigas, si-a acuzat sotia, intr-o scrisoare de 14 pagini, ca ea a fost cauza pentru care ea a recurs la aceasta masura extrema. Cei doi erau implicati intr-un proces de divort in urma caruia Bartha trebuia sa vanda cladirea construita in 1882  pentru a-i plati sotiei sale cateva milioane de dolari compensatii.

Pompierii au descoperit ca medicul isi pregatise in detaliu sinuciderea: gaurise teava de gaze care alimenta cladirea cu o valva la care atasase un furtun. Explozia a fost atat de puternica, incat a ranit 15 trecatori, mai multi pompieri si a spart geamurile cladirilor din imprejurimi. Deflagratia nu l-a ucis totusi pe medic, care a fost scos de sub daramaturi constient, dar cu arsuri pe 40% din suprafata corpului. Conform presei americane, Nicholas Bartha se zbate intre viata si moarte la un spital newyorkez si respira cu ajutorul unui aparat.

Dupa gestul ce frizeaza absurdul al doctorului Nicholas Bartha din New York, istoria familiei Bartha din Rosia Montana se recompune acum din piese disparate, asemenea unui joc de puzzle. Localnicii leaga acest nume de faimoasa „casina” din centru, unde se intalneau odinioara la cele mai frumoase baluri din cate isi amintesc. „Nu venea oricine la balurile organizate la casina lui Bartha, numai oameni pe alese, din clasa de mijloc, seriosi”, ne-a spus Ioan Moduna, unul dintre putinii rosieni care isi mai amintesc de Ianos Bartha si cei doi copii ai sai, Miklos (Nicholas) si Attila.

„Erau bogati, dar nu chiar asa cum se spune”

„Am auzit ca baiatul lor cel mare si-a dat foc la casa si a vrut sa se sinucida. Eu cred ca nu l-a mai ajutat mintea daca a vrut sa faca asa ceva. Ii stiu pe sotii Bartha de cand stateau in Rosia. Erau bogati, intr-adevar, dar nu chiar asa cum se spune. Pe atunci toti din Rosia Montana aveau actiuni la mina, fie ca le cumparau sau le aveau mostenite din mosi-stramosi. Bartha asta provenea dintr-o familie de mineri. Erau oameni muncitori si seriosi. Daca s-au imbogatit, s-au imbogatit pe munca lor”.

„Oamenii mai strangeau ceva aur, ca pentru pensie”

Familia Bartha a plecat din Rosia Montana dupa ce statul le-a confiscat averea, in 1947. Ianos si Ethel, impreuna cu cei doi baieti ai lor, s-au refugiat la Cluj, de unde era mama copiilor. Au lasat in urma doua case si cateva proprietati miniere, pe care Ethel Bartha s-a luptat sa le redobandeasca dupa 1989. Vechiul cazinou, cunoscut printre rosieni drept gcasinah, se afla chiar in centrul asezarii, in vecinatatea cladirii care adapostea pana nu de mult primaria. O cladire generoasa, cu camere de locuit si sala de bal, care mai pastreaza inca urmele stralucirii de altadata. „Noi, tinerii, jucam aici biliard si carti”, isi aminteste nea Moduna. Intr-una din camere, familia Bartha deschisese o „pravalie” in care vindea de toate. Pentru ca am auzit ca Ethel Bartha „schimba aur”, incercam sa aflam cum stateau de fapt lucrurile. „Pe vremea aceea, ce scoteai din mina trebuia sa vinzi la Banca Nationala. Dar banca nu oferea chiar cel mai bun pret. Asa ca oamenii mai pastrau ceva si pentru ei si faceau specula. Nu era legal, daca te prindea, faceai puscarie, dar ce, astazi nu se fac tot felul de lucruri ilegale? Oamenii mai strangeau ceva aur, ca pentru pensie. Pe atunci nu existau asigurari sociale”.

In 1947, dupa nationalizare, autoritatile au facut controale prin casele oamenilor, in cautarea aurului ascuns. „La unii au gasit, la altii nu. Probabil ca au cautat si la familia Bartha, dar nu stiu ce-au gasit si ce nu. Eu aveam 21 de ani in ’47. Lucram de putin timp in mina”.

Dupa ce familia Bartha a parasit Rosia Montana, Ioan Moduna nu a mai stiut nimic de ei pana cand Ethel nu a venit sa solicite retrocedarea proprietatilor din comuna. „Am vazut-o prin sat, dar n-am vrut sa ma bag. In casina nu s-a mai intamplat nimic din ’90 incoace. Cladirea a cazut in paragina. De fapt, cine sa mai vina la bal? Oamenii si-au vandut casele si au plecat, iar care au mai ramas sunt prea necajiti din cauza problemei asteia cu minele”, incheie trist barbatul. 

Nicholas Bartha voia sa se retraga la batranete in Rosia Montana

Ca sa ajungi la casa batraneasca, locuinta bunicilor lui Nicholas Bartha din partea tatalui, trebuie sa urci putin pe firul unui raulet, printre urzici, pana la partea satului pe care localnicii o numesc „La brazi”. Aici dai de casa in care a venit sa moara mama lui Nicholas Bartha, in urma cu noua ani. Peste vechea fundatie, varul lui Ethel din Cluj a inceput sa ridice o casa noua, din caramida, dar constructia e departe de a fi terminata, iar pe usa troneaza un lacat urias.

hAu fost persecutati, domnule. De-aia au plecat. Dar omul nu-i animal si tot acasa trage ca sa moarah, incearca sa gaseasca o explicatie pentru destinul intortocheat al familiei Bartha prietenul din copilarie al lui Nicholas, Francisc David. „Asa voia si Miki, sa se retraga la batranete in Rosia”. Barbatul, de-o varsta cu fratele mai mic al lui Nicholas, Attila, se lupta cu statul roman pentru redobandirea proprietatilor miniere. „Sigur de aici i s-a tras lui Miki, daca a vrut sa se sinucida. Cand stii ca ieri ai fost bogat, iar astazi nu mai ai nimic, innebunesti. Eu cred ca nu a mai suportat sa ramana inca o data fara casa, cum a ramas cand era copil”.

Dincolo de spectaculozitatea gestului medicului originar din Rosia Montana, dincolo de trimiterile la trecutul familiei sale, ramane insa, pentru fostii sai vecini din sat, intrebarea cum a putut Nicholas Bartha sa arunce in aer o cladire pe care o mostenise de la parintii sai si la care mama lui tinea atat de mult.

„A muncit la New York, a venit sa se odihneasca acasa”

Localnicii din Rosia Montana care au cunoscut familia lui Nicholas Bartha au ramas impresionati de povestea lui Ethel, mama medicului.

„A muncit din greu la New York si a venit sa se odihneasca acasa”, scrie pe piatra funerara de pe mormantul femeii, care a vrut sa moara in casa parintilor ei si sa fie ingropata la Rosia Montana. Familia Bartha a plecat din localitate dupa ce statul le-a confiscat averea, in 1947. Au lasat in urma doua case, celebra casina si locuinta bunicilor lui Nicholas Bartha, precum si cateva proprietati miniere, pe care Ethel s-a luptat sa le redobandeasca dupa 1989.

Tanti Maria are grija de mormantul lui Ethel

Singura care a mai tinut legatura cu familia Bartha dupa plecarea acesteia din Rosia Montana si din Romania este Maria Toader. „Soacra mea era cea mai buna prietena a lui Ethel, Etus, cum ii spuneam noi. Dupa Revolutie, venea aproape in fiecare an in Romania, pentru casina, si de fiecare data tragea la noi”, ne spune femeia. „Stateam de vorba in bucataria de vara. O data am intrebat-o cum a facut bani in America. Imi spusese ca stateau intr-un bloc cu trei etaje, unul pentru ea, unul pentru Oti si ultimul pentru Miki. Mi-a raspuns: „Stii ce fac? Spal cucoanele pe picioare si le fac pedichiura si manichiura”.  Tanti Maria are grija de mormantul lui Ethel Bartha, ingropata in cimitirul satului alaturi de socrul sau, Miklos Bartha. Ne arata cateva fotografii de la inmormantare. „Uite ce putina lume a venit la inmormantare. Omul care are bani n-are prieteni. Din familie au venit varul ei din Cluj si nora din America, nevasta lui Miki. Dar n-am putut vorbi cu ea, pentru ca nu stia nici o vorba romaneste”, isi aminteste Maria Toader.

Urmărește-ne pe Google News