Katia începe prin a povesti că a învățat ce înseamnă cu adevărat durerea: „M-am îndrăgostit de un tip, dar el nu îmi împărtășea sentimentele și am crezut că asta m-a durut. Aiurea! Durerea adevărată e să-ți vezi mama murind în fața ochilor tăi. Și să înțelegi că nu vei putea ajunge niciodată la mormântul ei. Ea a rămas acolo, în pivnița umedă și întunecată”.
Adolescenta rememorează scene înfiorătoare din adăposturile unui oraș rămas fără curent, apă caldă sau provizii de mâncare: „Unchiul Kolia a prins un porumbel, probabil că era a cincea sau a șasea zi în buncăr, l-am prăjit și l-am mâncat. Și apoi am vomitat cu toții”.
Mama Katiei a murit cu trei zile înainte ca fata să reușească să părăsească Mariupolul: „I-am spus fratelui meu mai mic că doarme adânc și că nu trebuie trezită. Dar el pare să fi înțeles totul încă de când murise vecina noastră”.
Copila și-a pierdut și unchiul, pe Kolia, aruncat în aer de suflul unei explozii. După moartea tatălui său, unchiul Kolia i-a fost cea mai apropiată persoană.
„Dacă ar exista Dumnezeu, nu am suferi atât de mult”
„Nu mai cred în Dumnezeu. Dacă ar exista El, nu am suferi atât de mult. Mama mea nu a făcut niciodată nimic rău. Și Dumnezeu a luat-o și a îndepărtat-o. Mama îi va sluji lui Dumnezeu, dar ar fi mai bine să slujească aici, crescându-ne pe noi”, spune Katia.
Ea evocă și cum a separat războiul o familie altădată unită.
Urăsc Rusia. Unchiul meu este acolo. Știi ce mi-a spus azi la telefon? „Katia, nu te recunosc. Ce război?”. A închis, apoi mi-a dat un mesaj: „Katenka, nu mă mai suna. Este periculos pentru mine și familia mea”. Îi urăsc! Era sora lui iubită?! Cum este posibil așa ceva?
Katia:
Katia abia aștepta să învețe să conducă: „Trăiam în pace, tocmai ne cumpărasem o mașină. Unchiul Kolia îmi promisese că mă învață să conduc. I-au dat foc mașinii. Apartamentul e distrus. Iar eu vreau să mor și nu pot”.
„Probabil vom fi separați acum și nu-mi voi mai vedea fratele. Pentru ce? De ce ne-a salvat Putin?”
Adolescenta visează la momentul când va reveni în Mariupol: „Cred că mă voi întoarce. Și voi locui în același loc. Și de fiecare dată, în aceeași zi nenorocită, de comemorare a mamei mele, voi coborî la adăpostul din subsol, o să pun flori și o să aprind o lumânare”.
Fata se teme că va fi separată de fratele ei mai mic: „Dacă Dumnezeu există, de ce permite să se întâmple toate lucrurile astea oribile? Nu mai vreau să trăiesc. Probabil vom fi separați acum și s-ar putea să nu-mi văd fratele. Pentru ce? De ce ne-a salvat Putin?”.
Tânăra încheie cu un mesaj emoționant.
Îmbrățișați-vă copiii! Dacă îndur și voi avea copii, îi voi îmbrățișa non-stop!
Katia:
Marți, 5 aprilie, prin vocea generalului Mihail Mizințev, Ministerul Apărării din Federația Rusă le-a cerut, din nou, soldaților ucraineni care apără Mariupolul să depună armele. Ucraina a respins, pe 21 martie, ultimatumul primit de a preda total oraşul.
Asediul brutal al Mariupolului, „orașul care a fost părăsit până și de Dumnezeu”, după cum au declarat locuitorii săi, a înfiorat planeta.
În orașul de la Marea Azov nu există electricitate și apă, iar oamenii mor sub grindina de bombe. Dacă au scăpat, riscă să moară de sete și de foame.
Văzut din satelit, Mariupolul pare o grămadă de moloz și ruine.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia