O familie de cercetători români, despre viața în Suedia: „O profesoară m-a rugat să o ajut cu documentarea. Mi-a spus că-mi dă 1.000 de euro pe lună. Am simțit cum cad de pe scaun." În România, studenții fac asta gratis pentru profesori
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Românii sunt ca mărime al treilea grup de rezidenți din Suedia, născuți într-un stat membru al Uniunii Europene, după polonezi și germani. Aceasta este povestea a doi tineri români, care au plecat să studieze în Suedia, apoi s-au obișnuit cu normalitatea unei țări care le oferă siguranță și respect. Au decis să rămână, iar copiii lor s-au născut acolo. Povestea familiei e spusă de tinerii care au plecat și de părinții care au rămas.
Cuprins:
- „Cursurile și cărțile xeroxate din care învățau studenții erau, de fapt, traduceri copiate din alți autori”
- „În România găseai foarte mulți profesori dubioși”
- Experiența care nu i-a plăcut
- „Și acum văd momentul ăla, când la cinci dimineața am închis portbagajul peste o plapumă mare”
- Obligați la școală să învețe și să facă proiecte în echipă
- O profesoară a plătit-o cu 1.000 de euro pe lună doar ca să o ajute la documentare
- „Dar noi nu facem nimic deosebit”
- 33.695 de români trăiau în Suedia la 31 decembrie 2021, potrivit Oficiului de Statistică din Suedia. Dintre aceștia, 58% au emigrat în Suedia în perioada 2010-2021, 29% în perioada 1990-2009, iar 13% înainte de 1989.
Simona și Valentin Tudor împlinesc 37 de ani anul acesta și se cunosc din clasa a II-a, de când se întâlneau la concursuri școlare în Brașov. În clasa a IX-a au intrat la cea mai bună clasă din cel mai bun liceu din oraș, Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”; Valentin stătea în banca din spatele Simonei. În clasa a X-a au devenit un cuplu și de atunci nu s-au mai despărțit.
„Cursurile și cărțile xeroxate din care învățau studenții erau, de fapt, traduceri copiate din alți autori”
Simona a fost genul de copil cuminte, care învăța și făcea ce i se spune. Valentin a fost „genul inginer”, căruia tatăl său îi arăta cum funcționează mașina.
Au plecat să studieze la București: Simona la Academia de Studii Economice (ASE), iar Valentin la Politehnică. „Anii de facultate au fost puțin haotici, Bucureștiul era foarte nestructurat și agitat și facultatea a fost un fel de dezamăgire”, spune Simona. Abia când a mers în Anglia cu o bursă Erasmus și-a dat seama că, în România, „nivelul academic era foarte scăzut”: cursurile și cărțile xeroxate din care învățau studenții erau, de fapt, traduceri copiate din alți autori.
Căminele în care locuiau erau murdare, iar orașul, aglomerat. În Brașov se simțiseră protejați între prietenii și familiile lor, dar în București le lipsea „mentalitatea care să-i ajute să supraviețuiască”, spune Simona. „Ăla a fost un handicap.”
„În România găseai foarte mulți profesori dubioși”
Nici Valentin, „politehnistul”, nu era mulțumit de facultate. „Se făceau lucruri interesante, dar foarte aglomerate și nu știai ce e e important și ce nu, pe ce să pui accent”, spune el. „Era multă cantitate, erau multe cursuri. Nici nu apucai să înțelegi despre ce e vorba în cursul respectiv, pentru că începea altul. Mulți profesori, fiecare cu bucățica lui de materie, nu era ceva structurat.”
În anul II de facultate, când a studiat la Reading, în Marea Britanie, Simona a fost impresionată de felul în care erau organizate cursurile. „Aveam cărțile de referință într-un anumit domeniu, nu niște chestii dubioase traduse și trase la xerox”, povestește ea.
Profesorii din Marea Britanie erau mult mai centrați pe studenți și încurajau studiul individual și gândirea critică. Noi în facultate (la București) nu am făcut nimic, totul era reproducere; trebuia să reproduci ad litteram ce era în curs.
În Anglia a învățat să citeze și să facă referințe atunci când scria o lucrare, chestiuni de bază în studiul academic, pe care însă la București nu le explica nimeni studenților. „(Nu știam că) nu poți să iei blocuri (de text) și să zici că asta e noua ta creație, că nu se face o adunătură de copy-paste din alte părți nici dacă pui referințe”, spune ea.
Însă ce a impresionat-o cel mai mult în Anglia a fost respectul față de studenți. „În România găseai foarte mulți profesori dubioși. Știi, acum când te uiți în urmă îți dai seama că: «Doamne, astea poți să le încadrezi la tot soiul de comportamente neetice».”
Experiența care nu i-a plăcut
După ce a absolvit facultatea la București, Simona a lucrat un an la Deloitte, în consultanță financiară. „Nu mi-a surâs”, povestește ea. „Era important să vii primul și să pleci cât mai târziu, ceea ce mi s-a părut ciudat – dacă eu mi-am terminat treburile, de ce nu pot să plec?”
Începuse criza financiară, iar companiile făceau disponibilizări. „Țin minte că ne-au cerut să nominalizăm noi pe cine să dea afară”, povestește Simona. „Și acum când mă gândesc: «Doamne, dar nu-i OK, cum să mă pui pe mine? Asumă-ți tu, că de-aia ești manager.» Lucruri din astea care nu știam atunci că nu sunt OK.”
„Și acum văd momentul ăla, când la cinci dimineața am închis portbagajul peste o plapumă mare”
În 2009, după ce a absolvit și Valentin facultatea (Politehnica durează patru ani, iar ASE, facultatea Simonei, trei ani), s-au hotărât să aplice fiecare la câte un program de master în Suedia, cu gândul să se reîntoarcă în România după doi ani.
Au fost admiși la mai multe, iar Simona a început un Master in Economics (economie – trad.), iar Valentin un Master in Networks and Distributed Systems (rețele și sisteme distribuite – trad.). Învățau în orașul Göteborg, într-un centru universitar important din Suedia, pe malul Mării Nordului. Toate cursurile erau în limba engleză.
Părinții lor i-au sprijinit cu costurile vieții în timpul masterului. „Nu suntem obișnuiți să vorbim despre sentimente și cred că nu i-am întrebat niciodată (pe părinți) «Voi cum vă simțiți?»”, spune Simona. „Eu țin minte ziua în care am plecat cu mașina primită de la tatăl lui Vali, un Golf 4. Și acum văd momentul ăla, când la cinci dimineața am închis portbagajul peste o plapumă mare.”
Obligați la școală să învețe și să facă proiecte în echipă
Clădirile în care stăteau studenții erau complet diferite față de cele din București. „Zici că ne mutaserăm la Hilton”, povestește Valentin. „Apartamentul era ca o cameră de hotel.”
<strong>El s-a adaptat cel mai bine la modul de studiu din Suedia, pentru că erau mai puține materii, mai multe laboratoare și studenții aveau timp să aprofundeze. Simona s-a obișnuit mai greu cu munca în echipă. </strong>
„În primul semestru am fost de-a dreptul frustrată că ne puneau să facem teme în echipă”, povestește ea. „Eu cred că le-am făcut pe toate singură pentru că nu eram obișnuită să lucrez așa. Veneam dintr-un mediu foarte competitiv și aici trebuia să colaborăm, toată lumea trebuia să priceapă. Dacă cineva n-a înțeles, îl ajuți tu.”
„În România vedeai (afișate) notele tuturor, pe când aici nu se întâmpla asta, nota e individuală”, spune Valentin. „Bineînțeles, dacă vrei să știi cât a luat colegul tău, poți să-i ceri lucrarea după examen, dar nu e o listă publicată în ordinea notelor.”
Cred că ăsta a fost primul nostru șoc: că nu e o competiție, spune Simona. „Concurezi tu cu tine, nu cu celălalt. La mine asta a fost cel mai greu – să învăț să nu mai fiu aia cu mâna pe sus.
În Suedia aveau la dispoziție toate resursele de care aveau nevoie. Valentin lucra pe calculator și nu mai făcea „programare pe hârtie”, așa cum i se întâmplase la facultate în București, iar Simona avea instrumente statistice, programe pe calculator a căror licență era plătită de universitate.
O profesoară a plătit-o cu 1.000 de euro pe lună doar ca să o ajute la documentare
În timpul programelor de master, Simona și Valentin au început să lucreze la doctorate și au primit salarii, fiind considerați angajații universității.
Simona a absolvit doctoratul în economie socială în 2015, iar Valentin a absolvit în 2017 un doctorat în Security and Privacy in the Internet of Things – securitate și confidențialitate în „internetul obiectelor”, domeniu în care face cercetare și în prezent.
Salariile lor reprezentau echivalentul a 1.500-1.700 de euro, dar Suedia are un sistem de impozitare progresivă, așa că taxele erau mici și veniturile decente. Simona a câștigat primii bani în domeniul academic atunci când o profesoară a rugat-o s-o ajute la căutat articole (background research și literature review – engl.). I-a spus că nu are foarte mulți bani, dar că o poate plăti cu 1.000 de euro pe lună. „Eu, când am auzit, era să pic de pe scaun”, povestește Simona.
„Cum să-mi dea cineva 1.000 de euro ca să caut articole?” Era un tip de muncă pe care și astăzi studenții din România o fac gratuit pentru profesorii lor.
S-au căsătorit în România în 2015, după ce Simona și-a luat doctoratul. Lumea o întreba: „Ai emoții? Cum merge organizarea nunții?”. „Nu știu, că am un doctorat de dat”, răspundea ea.
După ce au terminat studiile, s-au mutat la Stockholm: Simona a început să fie cercetătoare la Stockholm University, iar Valentin s-a angajat cercetător la Ericsson. Proiectele la care lucrează sunt confidențiale, pentru că funcțiile pe care Valentin le dezvoltă acum pentru firma sa vor fi disponibile pe piață peste cinci sau zece ani.
Simona face cercetare în domeniul economiei sociale și evaluează din punct de vedere statistic diverse politici publice, cum ar fi medierea sanitară sau impactul indemnizației de creștere a copiilor, date care pentru Suedia sunt importante.
În prezent, locuiesc în casa lor din Täby, o suburbie a orașului Stockholm potrivită pentru familiile tinere cu copii. Fiica lor, Smaranda, s-a născut în 2016, iar băiatul, Constantin, în 2020. Simona și Valentin au primit câte 480 de zile de concediu pentru îngrijirea copilului, care în Suedia nu se acordă mamei, ci cuplului. Societatea suedeză se așteaptă ca și tatăl să-și ia concediu pentru îngrijirea copilului, nu doar mama.
<strong>Nu a existat un moment clar în care au decis să rămână în Suedia, pentru că lucrurile au curs firesc pentru familie. În 2021, au primit cetățenia suedeză, iar odată cu ei au primit-o și copiii. </strong>
Vorbesc suedeza la un nivel de bază, pentru că au studiat și au lucrat mereu în engleză, într-un mediu internațional. Însă de când copiii merg la grădiniță, fac eforturi să învețe limba suedeză, ca să poată ține pasul cu ei.
„Dar noi nu facem nimic deosebit”
Când am discutat prima oară cu Simona și Valentin, s-au mirat că vrem să scriem despre ei. „Dar noi nu facem nimic deosebit”, ne-a spus Simona. Ceea ce este însă deosebit pentru publicul din România este exact normalitatea vieții în Suedia.
Simona și Valentin au fost surprinși să descopere valorile din societatea suedeză, care se bazează pe respect și încredere. „Dacă mi se dă un task la muncă, nu stă nimeni pe umărul meu să vadă ce fac”, spune Valentin. Atunci când se plimbă cu bicicletele pe drumuri de țară, se opresc să cumpere ouă scoase la vânzare în fața caselor, nepăzite de nimeni: le iau și le plătesc online, în contul afișat.
În timpul pandemiei, când se vorbea despre faptul că Suedia n-a impus nicio restricție, lucrurile erau de fapt mai nuanțate de atât, explică Simona. În societatea suedeză nu e nevoie să interzici ceva, pentru că aici funcționează respectul reciproc. Distanța de doi metri s-a respectat fără să fie impusă, iar oamenii n-au mers la serviciu cu simptome de răceală, o regulă de bun-simț pe care suedezii o respectă de dinainte de pandemie.
***
Citiți partea a doua a reportajului: Lecțiile vieții unei familii de români cu doi copii, în țara europeană unde „costul grădiniței se calculează în funcție de venit”
belane 14.04.2023, 12:35
OK lasand la o parte lucrurile pe care le spun si sunt adevarate intr-o oarecare masura ar fi bine sa incercam sa fim si echilibrati si sa spunem lucrurilor pe nume : reiese din articol ca parintii v-au sustinut extrem de mult, atat financiar cat si moral ceea ce ma face sa deduc ca proveniti din familii de clasa mijlocie poate chiar upper middle class, unde parintii (bravo lor !) si-au permis sa va fereasca de greutati in viata (a sta intr-o camera de camin murdara nu inseamna hardship crede-ma). Tot din articol reiese implicit ca statul suedez v-a ajutat extrem de mult, n-o sa zic ca v-a dat mura in gura dar as fi curios sa aflu si ce fel de ajutor social (n-o spun in sens derogatoriu, ci mai degraba ca program social, proiect de stat etc.) ati beneficiat, nu stiu legat de cum v-ati obtinut casa plu cartierul in care locuiti (care presupun ca nu este un ghetou prin care sfarsesc somalezii sau afghanii imigranti din Suedia, e unul cat de cat select din ce inteleg), cum v-ati sustinut educatia cand a vine vorba de master, doctorat post bursa ? a fost subventionata de stat 100% sau 50% etc., cum ati reusit sa obtineti joburile, ati ramas sa va zbateti singuri pe piata muncii sau ati primit job imediat de pe bancile facultatii prin programe ale statului ? Si acum legat de comparatiile aberante intre Rom. si Suedia pai nu sincer la ce va asteptati, voi aveati pretentii ca la o tara abia iesita din comunism pe atunci cand ati inceput fac. sa fie precum Suedia sau Anglia ?!
Moshu 14.04.2023, 13:19
belanovule,frustrarea-ti sovietoida si gelozia tipic romaneasca nu te lasa sa intelegi ce se spune in prezentarea asta ! In primul rind ar trebui sa incerci sa intelegi notiunea de "bun simt"si dupa ce esti dumirit in legatura cu asta revino cu un comentariu decent !
belane 14.04.2023, 13:20
Nu-mi aduc aminte Suedia sa fi trecut prin 45 de ani de comunism, exterminare a elitelor si schimbarea sustinuta si radicala a societatii in ansamblu, nici nu-mi aduc aminte ca Suedia sa fi avut mult de suferit pana si de pe urma razboiului. Si pana la urma comparatiile astea incep sa devina toxice nu degeaba le numesc aberante. Romania niciodata nu va fi Suedia, Marea Britanie sau mai stiu eu ce alt stat din Occident, e imposibil fiindca e ca si cand ti-as cere eu : dar tu de ce nu poti fi ca Angelina Jolie ?! sau tu de ce nu poti fi Elon Musk ?! Romania nici nu trebuie sa fie Suedia, Marea Britanie, Germania, Finlanda etc. asa cum nici voi nu trebuie sa fiti Elon Musk, Angelina Jolie sau mai stiu eu cine, Romania trebuie sa fie cea mai buna versiune a sa, cum si noi trebuie sa fii cea mai buna versiune a noastra. De aceea comparatiile astea sunt aberante, trebuie sa compari Romania de astazi fata de ce a fost in '95, in 2005 sau in 2015 si lucrurile au mai progresat, mai e mult de munca bineinteles, dar "dracu nu mai este chiar atat de negru". Asa si in plan personal te compari cu tine insuti, fata de cum erai cel de acum 10 ani, 5 ani etc., daca ai progresat ca OM in primul rand, daca te-ai maturizat etc. n-are rost sa te compari cu Gigel, Ionel sau Viorel.
SimplyMe 14.04.2023, 14:44
Este foarte bizar cum Simona a ajuns sa critice sistemul de învățământ românesc, fiind și eu, la rându-mi, absolventa a aceleași academii, nu pot fi de acord 100% cu cele comentate de ea. Este la fel de bizar cum a reușit să termine o facultate in Anglia, daca ai terminat deja o facultate in tara ta, nu mai poți urma o alta. Nu ai decât două posibilități: să-i minți pe cei de la Student Finance or asistenții de la admiterea în colegii sau universități când aplici pentru nivelul - postgraduate. Și este o frauda! Sau, desigur, acceptând să plătești jumătate din suma totală a studiilor. De unde avea Simona între 10.000-16000 pe an sa le achite, chiar ne crede prosti?! Și mi se par o ipocrizie fara margini să vorbești atât de tâmp la adresa foștilor profesori universitari, să te lamentezi că, totul e pe dos și toți au prejudecăți. Vă dați seama, de pe ce treaptă a afirmării ne vorbește în hiperbole și comparații?! Nț, nț... Îi mai trebuie cei 7 ani de acasă, că minte, har Domnului!
SimplyMe 14.04.2023, 14:45
Mai lasati-ne cu "elitele" astea...