„România nu le oferea nimic. Ani de facultate și niciun loc de muncă. Au plecat, dar n-au zis vorbe rele”, povestesc părinții unor tineri plecați în Suedia cum au ajuns să-și crească nepoții în străinătate
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Simona și Valentin Tudor, doi tineri în vârstă de 37 de ani stabiliți în Suedia se gândesc cum ar fi fost viața lor dacă ar fi rămas în România, alături de părinți, în Brașovul pe care îl iubesc. La rândul lor, bunicii povestesc ce simt și cum își cresc nepoții, când ajung ei înșiși în Suedia.
Cuprins:
Într-una din zilele în care am vizitat familia Tudor în Täby, o suburbie a orașului Stockholm, i-am provocat să-și imagineze cum ar fi fost viața lor dacă ar fi rămas în România. Ieri, Libertatea a publicat prima parte a poveștii lor.
„Probabil aș fi lucrat în sectorul bancar și aș fi fost un om foarte nefericit”, spune Simona.
„Sau fericit”, spune Valentin. „Eu [făceam] ceva în domeniul tehnic, programare probabil.”
Amândoi cred că în România și-ar fi construit bula lor de fericire, din care ar fi făcut parte prietenii și familia, dar le-ar fi lipsit siguranța socială și bunăstarea din Suedia. „Avem prieteni [în România] care atâta se chinuie să găsească grădiniță privată, școală privată. Aici e de la sine înțeles că grădinițele sunt de calitate.”
„Costul grădiniței se calculează în funcție de venit”
Școala se centrează pe elev, iar Simona și Valentin primesc rapoarte individuale cu copiii lor. Elevii sunt învățați să se autoevalueze, nu să intre în competiție cu colegii. „La ședințe asta discutăm, că fiecare copil are nevoi diferite”, spune Simona. „Să le oferi tuturor aceeași chestie nu înseamnă egalitate.”
De când trăiește în Suedia, Simona a înțeles că serviciile publice la care are acces, cum e școala copiilor, sunt mai importante decât salariile. În Suedia, datorită impozitării progresive, diferențele de clasă sunt aproape imperceptibile – costul grădiniței, de exemplu, se calculează în funcție de venit. Una dintre prietenele ei, care are un salariu bun ca cercetătoare în Anglia, face eforturi să plătească grădinița copilului, pentru că prețurile sunt prohibitive.
„Îmi place că în Suedia se pune accentul pe comunitate și pe faptul că toată lumea trebuie să contribuie, să colaboreze”, spune Simona. „Individualismul – să-mi fie mie bine indiferent ce se întâmplă cu ceilalți din jur – mă sperie deja.”
Dorul de casă e o constantă în viața lor
„Când mă duc în România și văd copii care cerșesc, mă doare sufletul”, spune Simona. „Nouă sigur că ne-ar fi fost bine și în România. Poate chiar mai bine, că aveam părinții aproape. Dar era greu să vezi toate lucrurile astea în fiecare zi și să nu le poți schimba.”
Dorul de casă e o constantă în viața lor. Le e dor de Piața Star și de alte locuri din Brașov, de prieteni și de familie. Merg la Brașov de patru ori pe an și își fac majoritatea vacanțelor în România, iar părinții îi vizitează de două-trei ori pe an.
<strong>Țin legătura pe WhatsApp și bunicii știu inclusiv orarul copiilor. Toamna le trimit pachete cu gusturi de acasă: miere, slănină, cârnați, zacuscă, vinete și ardei copți înghețați sau puși la borcan. „E încărcătura sentimentală”, spune Simona, care a plantat leuștean în fața casei sale din Suedia. </strong>
Au votat mereu pentru România, cu mari eforturi. În 2014, când studiau la Göteborg, au mers cu autobuzul 300 de kilometri până la Oslo ca să voteze la prezidențiale, iar în 2019, când Smaranda avea doi ani, au stat șase ore la coadă ca să voteze la europarlamentare. Iar de când au cetățenie suedeză, votează și pentru Suedia, a doua țară a lor.
Copiii vorbesc bine limba română, pentru că părinții și-au dorit să-i învețe – acasă se vorbește doar românește. Smaranda, care este acum în clasa zero, face la școală ore de română. Deși e singurul copil român de la ea din clasă, comuna plătește un profesor care lucrează individual cu ea.
Bunicii: „Ar fi fost frumos să trăiască în România”
Părinții lui Valentin, Rodica și Dumitru Tudor, în vârstă de 74 de ani, vin o dată pe an la Täby ca să petreacă timp cu nepoții. Într-una dintre zilele în care vizităm familia Tudor, bunicul pleacă la plimbare cu Constantin în cărucior, iar bunica croșetează o rochie pentru Smaranda.
Amândoi au fost ingineri și au lucrat 35 de ani la Uzina Tractorul Brașov, care a fost închisă în 2007, în mare parte din cauza incompetenței statului român, iar ei au fost disponibilizați. „S-a închis fabrica și eram dezamăgiți. S-a dărâmat, s-a ras, acum e un cartier din ăsta comercial”, spune Dumitru. Au simțit atunci că România nu e o țară potrivită pentru tineri la început de drum.
I-au sprijinit pe Simona și Valentin atunci când au plecat să studieze în Suedia. „Nu știu dacă să zic că i-am încurajat, dar n-am fost în dezacord cu hotărârea lor”, spune Dumitru. „De convenit nu ne-a convenit, că e rău când îți pleacă copiii de acasă, dar nu ne-am împotrivit.”
Distanța, zborurile, discuțiile pe WhatsApp
În 2009, când au plecat din țară, economia României era puternic afectată de criza financiară. „La început, mai mult ei ziceau că se întorc decât credeam eu că se mai întorc”, spune Dumitru. „România nu le oferea nimic, nu le dădea nimic. Păi terminau atâția facultatea și n-aveau loc de muncă.”
S-au obișnuit cu distanța, cu zborurile și cu discuțiile pe WhatsApp. Dumitru spune că n-a fost niciodată trist, pentru că „tristețea asta li se transmitea și lor”. „Dacă îi știm sănătoși și bine, e liniște pentru noi. Ar fi fost frumos [să trăiască] în România, mai ales că ei și-au dorit, le place România. N-au zis o dată vorbe rele cum zic unii: «Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să văd». Le place, de-asta și vin atât de des. Țin legătura cu foștii colegi, vizitează locuri, deci sunt îndrăgostiți de România. Dovadă copiii: uite cum vorbesc românește. Dacă ar fi alternativă, eu cred că oricând s-ar întoarce.”
Strigătele de joacă ale copiilor
Täby e o suburbie cu străduțe liniștite, spații verzi, case frumoase cu flori și gazon îngrijit, în care părinții își duc copiii la școală pe biciclete. Totul arată neverosimil, ca într-un film în care bunăstarea pare exagerată. La prânz, Dumitru îl plimbă pe Constantin printr-o pădurice, pe malul lacului; aerul e curat, iar localnicii au pus în copaci căsuțe de lemn pentru păsări și insecte.
Gospodăriile sunt delimitate de garduri vii, nu prea înalte, astfel încât copiii să poată alerga prin cartier dintr-o curte în alta – nu există porți închise sau garduri care să te izoleze de restul comunității.
De afară se aud țipetele Smarandei, ale lui Constantin și ale altor copii din cartier care s-au strâns la familia Tudor, unde au o trambulină pe care sar deja de o oră. După școală, copiii se joacă mai mult în aer liber, indiferent de vreme, așa că sunt îmbrăcați în salopetele tipic suedeze, în care se pot uda sau murdări fără nicio grijă. Spre seară, vecinii vin să-și ia copiii acasă.
Cel care pune vasele în mașină
Prin geamurile mari, fără perdele, se văd siluetele familiilor care pregătesc cina. Ne-am obișnuit cu transparența din Scandinavia, cu sentimentul că nimeni n-are nimic de ascuns. Simona gătește paste, iar mai târziu Valentin va strânge masa și va pune vasele în mașina de spălat – el dă cu aspiratorul, spală vasele și hainele. „Suntem ca suedezii”, spune Simona, care ironizează inegalitatea de gen din societatea românească. Valentin glumește că acum cititorii vor vedea ce s-a întâmplat cu bărbatul român care a emigrat în Suedia.
Între copii izbucnește o ceartă care se lasă cu plâns. Valentin se duce să rezolve conflictul și le explică cu răbdare de ce e important să se împace și să-și spună unul altuia că le pare rău. Copiii sunt obișnuiți cu abordarea asta de la școală, unde sunt învățați să aibă empatie, să comunice, să-și respecte limitele, așa că-și cer scuze unul de altul și se reîntorc la joacă.
***
ED1953 15.04.2023, 12:47
Pentru vreo 15 ani Olanda a fost a doua mea tara ( am lucrat la o multinationala olandeza in RO). Am invatat si limba, puteam deci ramane acolo.In final nu am facut-o.De ce ? Sistemul " comunist " de impozitare - luam mai mult de la " bogati " sa dam la " saraci " cum pare a fi si in Suedia.Lipsa concurentei la scoala care ii determina pe copiii olandezi sa fie dezinteresati de a merge catre studii superioare - de ce sa o faci cand in final si cu scoala si fara ai cam acelasi venit net ? Sistemul fiscal - vin vecinii cu care fac gratar sa ma ajute sa repar ceva prin casa ( nefiind de meserie) dupa care imi emit factura pentru 50 de euro - ca m-au " ajutat " si o declara la fisc.Frigul din case - toata lumea sta la 17max 19 Grade C, infofolit ca sa faca economie de caldura , indiferent cat de frig este afara. Si nu in ultimul rand - sesgregarea rasiala ( desi nu a fost cazul meu ) - " strainii" locuiesc in principal impreuna cu alti straini in cartierele lor ( un fel de ghetouri moderne) si " rasismul cu zambetul pe buze " .In rest totul este frumos, curat, nu moare nimeni de foame, dar ..........
Tran 15.04.2023, 16:06
Sa imi spuna cineva de ce sunt toti cu gura deschisa in poza. Eu cred ca le merge bine dar doamnele arata a femei de serviciu, neglijate.
Moshu 15.04.2023, 20:51
La mintea ta...doar asta conteaza,adica TU ! N-ai citit articolul sau nu te ajuta mintea sa intelegi ca acolo nu exista DOAR EU ??
Moshu 15.04.2023, 20:54
Dar...dar tu ai frustrarile tale rezultate din "educatia romaneasca"...stai puiule acasa si lasa-i pe altii sa traiasca linistiti ! Tie ti-e bine acana,linga "ai nostrii ca brazii" !!
Tran 15.04.2023, 22:52
Serios, cand e vorba de infatisarea unei femei nu exista “ ceilalti”.