O femeie de 94 de ani din Chascomús, 120 de kilometri est de Buenos Aires, capitala Argentinei, a câștigat în instanță anularea donației casei sale către vecini, după ce aceștia au abandonat-o într-un cămin de bătrâni, a relatat La Nacion.
Atenție, informații care vă pot afecta emoțional!
O femeie în vârstă de 94 de ani din Chascomús, Argentina, a reușit să-și recupereze locuința după ce a demonstrat în instanță că vecinii cărora le donase casa au dat dovadă de „ingratitudine”.
Judecătorii din două instanțe au concluzionat că aceștia nu și-au îndeplinit obligațiile morale față de binefăcătoarea lor.
În 2018, femeia, identificată doar cu inițialele E.R.B., a decis să își doneze locuința vecinilor săi, care îi erau de încredere și o ajutau cu diverse treburi.
Ea a optat pentru o donație sub formă de „nuda proprietate”, ceea ce înseamnă că avea dreptul de a folosi casa până la finalul vieții, iar dreptul de proprietate complet ar fi fost transferat vecinilor după decesul său.
Cu toate acestea, după semnarea actului de donație, relația cu vecinii a luat o întorsătură neașteptată. Potrivit declarațiilor sale, aceștia au încetat să o viziteze, să îi aducă produse de igienă sau să o ducă la medic.
Femeia a fost internată într-un azil de bătrâni, unde a fost lăsată în condiții precare, suferind de foame și fiind lipsită de îngrijire corespunzătoare.
După 4 ani, o prietenă a vizitat-o și, șocată de starea ei, a decis să o scoată din azil. După ce și-a mai revenit, E.R.B. a trimis o somație vecinilor cerându-le sprijin financiar.
În lipsa unui răspuns, a inițiat un proces pentru anularea donației, invocând ingratitudinea acestora.
Codul Civil și Comercial al Argentinei prevede că o donație poate fi anulată dacă donatarul dă dovadă de ingratitudine, iar în cazul acesta, instanțele au considerat că refuzul vecinilor de a o sprijini pe E.R.B. constituie o astfel de situație.
Conform deciziei Camerei de Apel din Dolores, „cine primește o donație are o obligație morală de recunoștință”.
Judecătorii au subliniat că refuzul vecinilor de a răspunde la solicitările donatoarei, inclusiv la cererea de sprijin alimentar, reprezintă o încălcare gravă a acestui principiu.
Obligația alimentară față de donator este o consfințire a datoriei morale de recunoștință și există întotdeauna când donatorul nu are alte mijloace de subzistență și nici alte persoane obligate să îi ofere sprijin material,
se arată în hotărârea instanței.
Judecătorii au mai precizat că sprijinul alimentar nu se limitează doar la asigurarea hranei, ci include și alte nevoi esențiale, precum îngrijirea personală, asistența medicală și sprijinul emoțional.
În acest caz, vecinii au demonstrat „o atitudine evidentă de ingratitudine” față de femeia care le-a oferit unicul său bun.
E.R.B. a decis să lase casa prietenei care a ajutat-o să iasă din azil.