Considerat cel mai rar pește de apă dulce din Europa, aspretele, specie endemică din România, este amenințat cu dispariția din cauza intervențiilor umane necontrolate și a degradării habitatului natural.
Cuprins:
Oamenii de știință, biologii și activiștii de mediu trag un semnal de alarmă ferm cu privire la urgența măsurilor de protecție. Râul Vâlsan din județul Argeș a rămas ultimul refugiu din lume unde această specie mai poate fi întâlnită în sălbăticie, însă aria sa de răspândire s-a redus dramatic la un sector de doar câțiva kilometri.
150 de aspreți au fost identificați în râul Vâlsan la monitorizarea anuală din 22–25 septembrie 2026. 114 dintre ei (76%) trăiesc pe un singur sector de doar 450 de metri – mai puțin de 5% din cei circa 10 km de râu pe care a fost confirmată prezența speciei. Aici, aspreții sunt prinși între un prag de beton pe care nu-l pot trece și o stație de epurare care poluează cronic râul. Soluții există, dar este o cursă contracronometru, susțin specialiștii într-un comunicat de presă al Fundației Centura Verde.
Aspretele (Romanichthys valsanicola), cel mai rar pește de apă dulce din Europa, există doar în râul Vâlsan, nicăieri altundeva pe planetă. Între 22 și 25 septembrie, echipa de ihtiologi a programului „Aspretele Trăiește”, derulat de Fundația Centura Verde în parteneriat cu Fauna & Flora, a realizat monitorizarea anuală a speciei prin pescuit științific. Cei 150 de aspreți au fost identificați în 9 dintre cele 21 de stații de monitorizare, pe circa 10 km de râu.
Specialiștii afirmă că populața este prinsă între ciocan și nicovală: în amonte, un prag de beton pe care peștele nu-l poate trece, iar în aval, o stație de epurare care nu funcționează în parametri și poluează cronic râul, formând o barieră chimică: nu doar că blochează trecerea peștilor, dar afectează și supraviețuirea celor din aval.
„Datele indică o corelație clară între poziția stației de epurare Brădetu și scăderea bruscă a numărului de aspreți în aval de ea. Anul trecut au fost identificați 181 de aspreți; diferența față de anul acesta vine aproape în întregime din aval de stație: în amonte, pe sectorul-nucleu, numărul e practic același, 114 față de 113, iar în aval a scăzut de la 68 la 36. Cei 450 m din amonte de stație reprezintă mai puțin de 5% din lungimea pe care a fost confirmată prezența speciei, dar însumează 76% din toate exemplarele identificate”, arată ihtiologii..
Mai mult decât atât, conform Fundației Centura Verde, în aval de barajul Vâlsan și de captarea Dobroneagu, debitul ecologic – cantitatea de apă necesară protecției ecosistemelor acvatice - deseori nu este asigurat.
Mai puțină apă înseamnă mai puțin habitat pentru o specie care trăiește doar în ape repezi și bine oxigenate și o diluare mai slabă a apelor uzate deversate în râu. În perioadele calde și secetoase, apa puțină se încălzește mai repede și reține mai puțin oxigen. .
La acestea se adaugă lipsa canalizării în comunele Brăduleț și Mușătești. Iar pentru că majoritatea aspreților trăiesc pe un sector scurt de râu, un singur episod catastrofal, cum ar fi o poluare, o viitură sau o perioadă cu debit scăzut, ar putea duce la dispariția speciei.
„În acest moment, cifrele arată clar legătura dintre distribuția aspretelui și otrăvirea continuă a râului Vâlsan de către stația de epurare, care de mulți ani nu funcționează în parametri. În același timp, statul român are o responsabilitate directă: fără debitul ecologic calculat de INHGA, aspretele nu are nicio șansă. Avem un pește unic în lume, iar râul și comunitatea de pe Valea Vâlsanului au nevoie de vindecare. Dincolo de conservarea unei specii și a unui ecosistem extrem de valoros, vorbim despre o chestiune urgentă de sănătate publică”, a declarat Alex Găvan, conservaționist, președintele Fundației Centura Verde și fondator al proiectului Aspretele Trăiește:
Acesta susține că „alegerea este simplă: fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna. Aspretele Trăiește, Aspretele Unește.”
Trei bariere artificiale din sectorul Brădetu, printre care şi pragul de beton care blochează aspretele în amonte, fac obiectul unui proiect de îndepărtare derulat de fundaţie prin programul Open Rivers; odată îndepărtate, vor fi reconectaţi aproximativ 12,8 km de râu.
Pentru repunerea în parametri a staţiei de epurare Brădetu, în urma demersurilor şi colaborării fundaţiei cu autorităţile, au fost alocate aproape 0,5 milioane de euro prin Legea bugetului de stat pe 2026.
O altă măsură esenţială este asigurarea debitului ecologic. Valorile stabilite în 2024 de Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA), în baza unui studiu comandat de fundaţie, pot deveni obligatorii prin includerea lor în autorizaţiile de gospodărire a apelor pentru barajul Vâlsan şi captarea Dobroneagu.
Pe 22 septembrie, fundaţia a depus, în calitate de coordonator, proiectul LIFE ASPRETE - „Conservarea aspretelui şi a habitatului său din râul Vâlsan prin acţiuni integrate de conservare, fundamentate ştiinţific" - spre finanţare prin Programul pentru mediu şi politici climatice (LIFE) al Uniunii Europene.
Proiectul, cu o durată de cinci ani, este susţinut de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi de Administraţia Prezidenţială, prin Departamentul Climă şi Sustenabilitate.
Dacă va fi aprobat de Comisia Europeană, LIFE ASPRETE va avea ca parteneri Universitatea de Resurse Naturale şi Ştiinţe ale Vieţii din Viena (BOKU), Universitatea Maghiară de Agricultură şi Ştiinţe ale Vieţii (MATE) şi fundaţia olandeză Sensing Clues, alături de consultanţi ştiinţifici din Franţa, Germania şi România.
Acesta va integra monitorizarea, refacerea habitatului, realizarea Sanctuarului Aspretelui (baza de cercetare şi reproducere în captivitate, reprezentând infrastructura permanentă de conservare a speciei), repopularea controlată şi elaborarea Planului Naţional de Acţiune pentru specie.
Sanctuarul va fi amplasat în satul Galeşu (comuna Brăduleţ), pe un teren de aproximativ 1,5 ha din situl Natura 2000 Valea Vâlsanului, achiziţionat de fundaţie pentru acest scop, cu sprijinul Kaufland România.