O parte a Pământului va deraia ca într-un „accident feroviar”, spun experții într-un avertisment terifiant

Acest proces produce activitate intensă în zonele de subducție, iar un nou studiu ar putea fi surprins primele semne ale „morții” unei astfel de zone în largul coastelor Pacificului de Nord-Vest.

O zonă de subducție este regiunea în care o placă tectonică alunecă sub alta la o limită convergentă.

Aceste zone se găsesc în bazinele oceanice, iar o placă oceanică se poate deplasa sub o altă placă oceanică sau sub una continentală. În acest caz, plăcile Juan de Fuca și Explore sunt cele care se scufundă sub placa nord-americană.

Autorul principal al studiului, doctor Brandon Shuck, compară declanșarea unei subducții cu împingerea unui tren la deal – este nevoie de o forță uriașă la început, însă odată pornit, procesul devine de neoprit, ca un tren care coboară cu viteză.

Pentru ca o zonă de subducție să se oprească, este necesar un eveniment major, echivalentul unui „accident feroviar”.

Echipa de cercetare a folosit imagistică seismică prin reflexie – o tehnică asemănătoare unei ecografii a interiorului Pământului – alături de înregistrări detaliate ale cutremurelor.

Au desfășurat un dispozitiv de ascultare lung de 15 kilometri, numit „streamer”, pentru a capta ecourile undelor sonore. Pe baza acestor date, au realizat o hartă detaliată a faliilor și fracturilor din adâncul zonei de subducție.

Rezultatele au arătat că plăcile nu se rup brusc, ci se fragmentează treptat, într-un proces numit „terminare episodică”. Doctorul Shuck explică această evoluție ca pe un tren care deraiază lent, vagon după vagon.

Echipa a observat rupturi mari în placa Juan de Fuca, iar cea mai importantă descoperire a fost o fisură gigantică în care o porțiune a plăcii s-a prăbușit cu circa 5 kilometri. Deși secțiunea nu s-a separat complet, este foarte aproape de desprindere – un proces care, la scară geologică, va dura milioane de ani.

Cercetătorii au constatat că unele segmente sunt încă active seismic, în timp ce altele sunt tăcute, probabil pentru că bucăți ale plăcii s-au rupt deja, iar rocile nu mai sunt blocate între ele. Odată ce o porțiune se desprinde complet, nu mai poate produce cutremure, ceea ce reprezintă un indiciu clar al „morții” secțiunii respective.

Analiza acestui tip de terminare treptată ar putea ajuta la elucidarea altor enigme geologice. În apropiere de Baja California există fragmente de plăci foarte vechi – microplăci – considerate de mult timp dovezi ale unor zone de subducție dispărute. Până acum, mecanismul care le-a generat era neclar.

Noul studiu indică faptul că aceste zone nu dispar printr-un colaps abrupt, ci se dezintegrează progresiv, lăsând în urmă microplăci care marchează, ca niște urme, sfârșitul lent al subducției.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE