Nicușor Dan s-a născut la Făgăraș, în județul Brașov, într-o familie în care tatăl era muncitor, iar mama contabilă.
“Tata a fost bun la matematică, dar n-a făcut niciodată lucrul ăsta profesionist. La mine s-a întâmplat să fiu foarte bun, iar când ești copil și ești bun la ceva, îți place că lumea te laudă”, spune acum primarul ales al Bucureștiului.
Anii de liceu i-a petrecut la “Radu Negru”, din localitate, care i-a devenit a doua casă. A intrat în clasa a IX-a în 1985, iar cifrele l-au captat imediat. Sub îndrumarea profesorului Sorin Cocoradă, Nicușor Dan a avut primele performanțe internaționale la matematică.
În anul 1987 a obținut premiul întâi la Olimpiada Internațională de Matematică de la Havana și premiul întâi la Balcaniada de la Atena. Un an mai târziu, fiind elev în clasa a XII-a, a obținut din nou premiul întâi la Olimpiada Internațională de Matematică de la Sydney.
Pe lângă ele, zeci de olimpiade județene și naționale pe care le-a câștigat până la 19 ani. După absolvire, și-a urmat pasiunea.
S-a “rupt” de familie și-a ajuns la București la Universitate, apoi a plecat peste hotare, în Franța, unde a urmat cursurile Ecole Normale Supérieure.
“M-ați sunat să vorbim de cel mai bun elev pe care l-am avut la matematică?” a fost prima reacție a profesorului Sorin Cocoradă, în dialogul cu reporterul Libertatea.
– Domnule profesor, bună ziua, da, v-am sunat să vorbim de elevul dumneavoastră Nicușor Dan.
– Cu care am avut rezultate excepționale la Olimpiadele Internaționale de Matematică.
“A ajuns la trei olimpiade pe țară, toate în aceeași zi!”
– Așa este. Cum era elevul Nicușor?
– Unul foarte serios, dar în aceeași măsură curios. Ca să nu mai zic că era și cel mai cuminte elev pe care-l aveam. Îi plăcea școala, nu lipsea deloc de la ore.
– Îl lăudați acum, că e primar.
– Nu, nu, nu. Era mult mai talentat decât restul copiilor pe care-i aveam la clasă și era extrem de pasionat de ceea ce făcea. Un elev normal, dar cu o dragoste incredibilă și o pasiune la fel de mare pentru matematică.
– Ați observat că are abilități de la început sau el a venit spre dumneavoastră?
– Vreau să vă spun că Nicușor era elevul care participa la toate olimpiadele posibile. De la fizică, chimie și matematică. Până într-un an, când s-a trezit în finala națională la toate trei.
– Și ce-a făcut?
– Păi, ce să facă? Că toate erau în aceeași zi și la aceeași oră. Ha, ha, ha! Doar nu putea să participe la toate în aceeași zi. Atunci, a venit la mine și mi-a spus că merge la finala pe țară de la matematică.
– În comparație cu restul elevilor…
– Era diferență mare. Chiar dacă era o alergătură destul de strânsă, lui îi plăcea matematica și de fiecare dată îmi cerea materiale de studiu. A fost printre elevii mei care erau atât de preocupați… Dornici de studiu, de informare, de dezvoltare.
Am făcut matematică la liceu în toţi cei patru ani cu profesorul Cocoradă. M-a mirosit repede, a văzut că am un talent în matematică şi mi-a spus ceva de genul “Ia cărţile astea, fă problemele de aici şi mai stăm apoi de vorbă”. În viaţă am fost matematician serios. Dincolo de micile năzbâtii pe care fiecare dintre noi le-am făcut la vârsta liceului, s-a impregnat în noi o seriozitate, o asumare, o demnitate.
Nicușor Dan, într-un interviu pe salutfagaras.ro:
“Este un matematician incredibil”
– Aveți numai lucruri bune despre el. Spuneți-ne ceva amuzant.
– Îmi vine în minte o întâmplare cu Nicușor din clasa a XI-a. Pe vremea aia, olimpicii plecau la lotul național, dar pentru asta, trebuia să aibă mediile încheiate un pic mai devreme. El și-a terminat excelent anul școlar, a plecat la lotul olimpicilor și după ce s-a terminat acolo treaba, m-am trezit cu el în clasă.
– De ce? Ce s-a întâmplat?
– Păi, asta l-am întrebat și eu. “Ce-i cu tine, Nicușoare, p-aici? Ai situația încheiată, ești liber”. Și țin minte că mi-a zis atunci că pentru el școala e a doua casă și că preferă să fie la școală să studieze, să învețe și să rezolve probleme decât să stea acasă și să facă același lucru! La matematică era cel mai bun, asta e clar!
– V-a surprins decizia lui de a intra în politica românească?
– Eu nu prea le am cu politica, dar sunt sincer și vă recunosc că m-a surprins. M-a surprins și nu l-am înțeles, dar asta e altă problemă. E părerea mea, nu contează.
– De ce spuneți asta?
– Pentru că el era foarte bun și avea șanse foarte, foarte mari în cercetare. Este un matematician foarte bun. Chiar dacă eu l-am îndrumat să meargă mai mult spre informatică, el a decis să aleagă matematica pură.
– A spus că matematica îl va ajuta să rezolve multe dintre problemele Bucureștiului.
– Matematica ajută dacă e aplicată cum trebuie.
“Nicușor să nu-și neglijeze deloc familia”
– Ați mai păstrat legătura cu el?
– Nu pot spune asta, dar ne-am mai întâlnit, la Făgăraș, pe la diversele acțiuni la care am participat și eu, și el, la serbările care aveau loc la liceu.
– Ce sfat i-ați transmite acum cu câteva zile de a începe treaba la Primărie?
– Nu știu dacă sunt eu cel mai în măsură să-i dau sfaturi.
– Dar un mesaj puteți să-i transmiteți prin intermediul nostru!
– Să facă treabă bună și să câștige al doilea mandat de primar general. Dar un alt lucru e cel mai important.
– Care?
– Să nu-și neglijeze deloc familia și viața lui! Chiar dacă eu nu le am cu politica, mă așteptam ca Nicușor să câștige. A încercat de prea multe ori și îi doresc sănătate și numai bine.
Eu eram foarte bun la matematică. Dar a trebuit să ajung la 20, 21, 22 de ani ca să înțeleg ce este matematica. Adică până atunci am făcut-o ca pe un sport. Alergăm toți și eu alerg mai repede ca voi. Cam asta era relația mea cu matematica. Abia când am intrat la facultate și am început să citesc teorii și să mă duc în biblioteca institutului, unde am văzut complexitatea edificiului, am avut un sentiment și de bucurie, și de umilință față de toți înaintașii.
Nicușor Dan, într-un interviu pentru Andi Moisescu:
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro