Operațiunea „Mielul din sicriu”. Cum se sărbătorea Paștele pe timpul comuniștilor: „Nu era interzis, dar mai bine te abțineai!”

Comunismul, o adevărată religie politică

Marius Vasileanu, profesor de Istorie a religiilor, a explicat pentru Libertatea că regimul comunist a fost el însuși o religie politică. „Vorbim despre o pseudo-religie, în sensul că aveau un comportament aproape ritualic. Mă refer, de exemplu, la acele manifestări imense pe stadioane, acolo unde conducătorii erau adulați de zeci de mii de oameni”.

Evident, la nivel ideologic, pentru comuniști, credințele în conducătorul mult iubit și în Dumnezeu se cam băteau cap în cap. Și, cum nu puteau exista doi Mesia, cel adevărat și sfânt trebuia, într-un fel, să pălească. „Regimul a considerat latura mistică a creștinismului un adversar de temut și nociv. Iar atunci a încercat să distrugă religia în laturile ei profunde și să păstreze niște formule cât mai aerisite, niște chestiuni, mai degrabă, superficiale, în percepția lor, slujbele nefiind deloc de suprafață”. 

Este contextul în care marile sărbători precum Paștele și Crăciunul au devenit sărbători ale tăcerii. Nimeni nu vorbea despre ele, dar toți le celebram. 

Și istoricul Cristian Vasile consideră că regimul comunist a funcționat ca un soi de religie deformată, pervertită. Iar o astfel de religie nu putea accepta coexistența alteia. „În această logică, biserica, religia și sărbătorile creștine deveneau concurenți direcți ai ideologiei comuniste, reprezentând o sursă alternativă de valori, o altă viziune asupra lumii. Pentru regimul comunist, ideologia trebuia să fie una singură: cea a comunismului”.

Recomandări

Cum au votat românii în „Duminica Orbului”. Televiziunea, acuzată că a manipulat alegerile: „Nu ne vindem țara”

Era rușine să mergi la biserică, dar nu interzis 

Oricât de mult și-ar fi dorit, comuniștii au fost conștienți de faptul că religia nu poate fi stârpită din sufletul și conștiința românilor. Credința se afla adânc înrădăcinată în ADN-ul lor. Putea fi redusă la tăcere, înăbușită, dar nu eradicată. „Ni se spunea că este o rușine să mergi la biserică. Așa ne atenționau învățătoarea și profesorul diriginte la școală”, își amintește prof. Vasileanu.

Asta, în contextul în care în fiecare unitate de învățământ exista o persoană responsabilă cu propaganda politică. „Elevii primeau o educație comunistă din cele mai mici clase până la liceu. Te amenințau, la propriu. Ne spuneau: «Să nu vă prind că mergeți la biserică în noaptea de Paște! Este rușine! Cei care merg sunt niște retrograzi»”.

Comuniștii nu au putut interzice oamenilor credința, însă au făcut tot ce le-a stat în putință s-o descurajeze. Dar nu putem spune că a fost interzisă. „S-au temut să facă una ca asta. În schimb, au recurs la tot soiul de tertipuri să ne țină departe de spiritul acestei sărbători”, continuă profesorul Vasileanu. „La noi în localitate, în Gura Humorului, în noaptea de Înviere, discoteca era deschisă până dimineața. Ceea ce nu se întâmpla în cursul anului. Însă, chiar și așa, la miezul nopții, tinerii plecau la biserică să ia lumină, iar în sala de dans rămâneau doar doi, trei bețivi”.

Recomandări

Ce este „Triada întunecată” și cum au devenit rețelele sociale propulsoarele ideologiilor naționaliste

Comuniștii, mai spune profesorul, au știut totuși cât să întindă coarda. „În orașul meu natal, oamenii mergeau la Înviere fără să se ascundă. Stăteau la slujbă, luau lumină și se întorceau acasă. Ne avertizau, ne spuneau că nu e bine, dar tot mergeam. Și nu aveau ce să ne facă. Și nici nu încercau. Inclusiv câțiva lideri politici își asumau această libertate. Să nu uităm că Ceaușescu însuși și-a înmormântat părinții cu nu știu câți preoți”. 

Sociolog: „Deturnarea semnificației sărbătorilor, o nesimțire, dar nu un abuz”

Sociologul Bogdan Bucur, istoric în cadrul SNSPA, a precizat că regimul comunist a încercat o deturnare a semnificației sărbătorilor creștine prin organizarea unor evenimente cu caracter laic. „În duminica Paștelui, românii erau chemați la diferite evenimente culturale, sportive, educaționale organizate prin fabrici și uzine. Încercau să ne îndrepte atenția către altceva, să fie inventivi în a ne ține mintea ocupată cu alte lucruri decât cu celebrarea Paștelui”. 

Sociologul a mai precizat că regimul a încercat să golească de semnificație sărbătorile pascale, punând accentul pe alte zile de sărbătoare care însă nu aveau nicio legătură cu religia. „Mai țineți minte 1 Mai muncitoresc? Era o sărbătoare cât de cât apropiată de cea a Paștelui și se insista mult pe direcția asta. Însă trebuie să știm un lucru: religia creștină și manifestările religioase nu au fost interzise în comunism. Altceva s-a întâmplat însă”. 

Recomandări

LIVE TEXT. Alegeri prezidențiale 2025, turul 2. Mai mult de 10% dintre români au votat

Istoricul a explicat că, după instaurarea comunismului, sărbătorile religioase nu au mai beneficiat de atenție în sfera publică. „Spre deosebire de regii României, Nicolae Ceaușescu nu mergea în primele zile ale lunii ianuarie să arunce o cruce în Dâmbovița. Și nu se mai arunca nimeni în apă s-o recupereze. Liderii comuniști nu participau la niciun eveniment religios. Comuniștii au limitat acțiunile bisericii la sfera privată și cam atât”.

Dar lucrul acesta nu a fost un abuz, consideră specialistul, ci mai degrabă o exagerare care în alte state comuniste nu se întâmpla. „Nu ți se interzicea să celebrezi această sărbătoare în viața ta privată, dar era mai bine dacă te abțineai. Pe de altă parte, nu te oprea Miliția noaptea pe stradă în timp ce te întorceai cu lumină acasă. Nu erai întrebat de Securitate ce cauți cu lumânarea în mână. Este adevărat, pe de altă parte, că în alte state comuniste, regimul nu-și permitea această nesimțire. Pentru că este o nesimțire să ai un popor creștin, iar tu, ca și conducător, să nu-i transmiți o simplă urare de Paște sau de Crăciun”. 

Ce emisiuni vedeau românii la televizor în noaptea de Paște 

Bogdan Bucur a precizat că în anul 1960, în noaptea de Paște, la televizor a fost difuzat filmul artistic „Lenin în Octombrie”. În 1985, de Paște, Televiziunea Română a difuzat programul „9 mai – aniversarea a 40 de ani de la victoria asupra fascismului”. În 1988 și 1989, TVR a difuzat, de asemenea, filme artistice precum „Lumina de gaz”, cu Ingrid Bergman și, respectiv, „Din cronica luptei patriotice revoluționare – emisiune de educație ideologică”. „Practic, nu puteai deschide televizorul de Paște, pentru că aveai numai propagandă comunistă”.

Operațiunea „Mielul din sicriu”

În anii ’80, românii își procurau cu mare greutate alimentele pentru masa de Paște. „Într-adevăr, în București erau probleme mari cu lipsa alimentelor. La țară, în schimb, oamenii se mai descurcau. La fel și cei din provincie. Dar să știți că și în marile orașe, în acea perioadă a sărbătorilor se mai suplimentau magazinele cu mâncare”, își amintește profesorul Bucur.

Sociologul ne-a explicat tristul adevăr din spatele celebrei povești a mielului transportat în sicriu, cu mașina, între județe. „Operațiunea Sicriul este celebră. Oamenii, de voie, de nevoie, erau tare inventivi. Cumpărau miel de la țară, din cine știe ce județ, îl puneau într-un sicriu, pe o mașină, și așa îl transportau zeci, poate chiar sute de kilometri, până acasă”.

Și nimeni nu-i oprea pe drum, căci toată lumea credea că în sicriu se află o persoană decedată, nu un miel bun de pus la frigare. „Dar, atenție! Asta se întâmpla nu pentru că nu se găsea carne de miel, ci pentru că, în general, nu se găsea mai nimic de mâncare. Apoi, transportul alimentelor perisabile cu mașina era interzis din motive de siguranță alimentară. Carnea era transportată în condiții improprii, păstrată în căldură și la peste 20 de grade Celsius, cu orele. Însă oamenii erau flămânzi și nu mai țineau cont de nimic”. 

Oamenii una spuneau, alta făceau 

Istoricul bănățean Mircea Rusnac a explicat că orice lucru interzis prezintă, în general, un interes deosebit. „Pentru că regimul comunist a fost atât de dur, populația, ca o reacție, a ținut și mai mult la religie, la tradiții și obiceiuri. Tocmai pentru că cineva încerca să i le smulgă, să i le ia aproape cu forța”. 

Istoricul ne-a povestit că el nu a simțit mari opreliști din partea regimului cu privire la sărbătoarea Paștelui, așa cum, de exemplu, au trăit părinții săi pe vremea când erau elevi. „Întotdeauna, duminica erau chemați la școală. Se făceau adunări pionierești tocmai pentru ca elevii să nu participe la sărbătoare. Li se spunea direct: nu aveți voie să participați la activități mistice. Erau considerate dușmănoase la adresa partidului”. 

Însă, chiar și așa, copiii aduceau cu ei ouă roșii și le ciocneau în clasă. „Iar apoi, a doua zi, curtea școlii era plină de coji de ouă vopsite”. 

Comuniștii doreau să înlocuiască religia și credința oamenilor în Dumnezeu cu propria lor filozofie. „Ei erau atei. Deci, din start, comuniștii se declarau împotriva religiei. Însă una ziceau și alta făceau. Pentru că mulți lideri politici, nu dintre cei foarte importanți, erau văzuți pe la slujbe, la biserică”. 

Românii sărbătoreau Paștele acasă, în familie, în liniște și în cerc restrâns. „Mama vopsea ouă, făcea cozonaci, mergeam a doua zi la biserică, la slujbă, luam prescuri și apă sfințită. Și noi, copiii, ne bucurăm că vine iepurașul și că vom ieși la picnic”. 

Urmărește Live Text Alegeri Prezidențiale turul 2 și vezi care este prezența la vot în finala Nicușor Dan vs. George Simion!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro