Pare din ce in ce mai clar ca actualul Guvern duce o politica de decimare a grupului de 4,6 milioane de pensionari contabilizat in sistemul de asigurari sociale, caruia i-a promis marea cu sarea in timpul campaniei electorale din 2004. Atunci, PNL si PD aveau nevoie de exercitiul batraneilor de a merge la vot pentru umplerea urnelor, deoarece se anunta un absenteism semnificativ. E drept ca nu se stie cati din ei au votat pentru Alianta, dar cu siguranta au inclinat balanta catre victoria liberalilor si pedistilor.
Acum simt pe propria piele cu ce s-au ales. In strigatele lor de ajutor nu invoca regretul dupa PSD si tatucul Iliescu, pentru ca nici atunci nu le-a fost bine. Prea disciplinati de sistemul comunist, pensionarii isi cer doar drepturile promovate de sistemul democratic. Nesimtirea cu care sunt tinuti pe la cozi in somptuosul sediu al Casei de Pensii din Bucuresti, cersindu-si pensiile, nu a provocat furia nici unui ministru sau parlamentar, si nici macar a presedintelui-jucator.
Recalcularile amaratelor de pensii reprezinta un proces care, daca inca nu s-a blocat, e in prag de colaps. Lucru care provoaca atat de multe lacrimi, atacuri de cord, crize diabetice, dar si o imensa disperare care pe unii ii duce la gesturi extreme… E inadmisibil ca nici o autoritate a statului sa nu intervina si sa curme bataia de joc birocratica la care sunt supusi cei de varsta a treia. Mai ales ca acesti batrani nu cer privilegii de natura celor pe care si le-au alocat parlamentarii. Ei isi platesc onest intretinerea, isi reduc singuri medicamentele, accepta tacit scumpirea gazelor si a electricii, iar acum se bucura ca au aparut pe tarabe loboda si urzicile!